A șasea lună, când veni,
Gavril, din ceruri, se porni –
Trimis de Dumnezeu – să cate,
În Galileea, în cetate –
La Nazaret – o fată-anume:
Maria era al ei nume.
Fecioara cea neprihănită,
Cu Iosif, era logodită –
Acela care, după neam,
Era din al lui David ram.
În casă, îngeru-a intrat,
Iar după ce s-a-nfățișat,
I-a zis Mariei: „Plecăciune!
Trimis sunt pentru a îți spune,
Că mare har, ai căpătat!
Domnu-i cu tine, ne-ncetat,
De-aceea, binecuvântată,
Între femei, ești!” Tulburată,
De vorbele ce le-asculta,
Maria, gându-și frământa,
Cu întrebări, să afle vrând,
Urarea, ce-o fi însemnând.
Îngeru-i zise: „Nu te teme
Mario, căci, în astă vreme,
Domnul, din cer, te-a cercetat
Și îndurare-ai căpătat.
Nu va mai trece mult și, iată:
Vei rămânea însărcinată!
Un fiu, tu ai să zămislești
Și-apoi, Iisus ai să-L numești.
El fi-va mare – cum nu-i alt’! –
Și Fiu, al Celui Prea Înalt,
Va fi numit. Are să-I fie –
De Domnul – jilțul de domnie
Al Tatălui Său David, dat.
De-a pururi, fi-va-nscăunat,
Ca să împărățească El,
Peste întregul Israel.
Astfel, a Lui Împărăție,
Fără sfârșit, are să fie!”
Atunci, Maria a-ntrebat:
„Dar nici nu știu eu, de bărbat!
Deci, cum va fi înfăptuit,
Ceea ce, astăzi, mi-ai vestit?”
Îngeru-a zis: „Duhul Sfânt vine
Și se pogoară peste tine.
De Domnul, fi-vei ocrotită,
De fața Lui, vei fi umbrită,
Iar Sfântul care-n lume vine –
Cel ce va fi născut prin tine –
A fost, e, și va fi mereu,
Chemat Fiu al lui Dumnezeu.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
