Era a zecea zi din an –
În luna-ntâi – când, din Iordan,
Întreg poporul a ieșit
Și la Ghilgal a poposit,
Spre Ierihon, în partea care
Aflată-i spre soare răsare.
Iosua, la Ghilgal, a pus
Pietrele care le-a adus
Din albia Iordanului.
El a vorbit poporului:
„Când au să-ntrebe-ai voștri prunci,
„Ce-s aste pietre?”, voi – atunci –
Să-i învățați în acest fel:
„E semn că-ntregul Israel,
Peste Iordan – prin râul care
Voi îl vedeți azi, fiecare –
Trecut-a ca și pe uscat,
Căci Domnul vostru a secat
Atunci, apa Iordanului,
În fața oamenilor Lui,
La fel precum a mai făcut
În al Egiptului ținut
Când, din robie, ne-a scăpat,
Când Marea Roșie-a secat,
Încât prin ea, noi am trecut.
Pe toate-acestea, le-a făcut,
Ca neamurile care sânt
Pe fața-ntregului pământ,
Să știe cum că Domnul are,
Întotdeauna, brațul tare,
Iar voi s-aveți teamă, mereu,
De-al vostru Domn și Dumnezeu.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
