După ce Moise a murit,
Cu Iosua, Domnu-a vorbit –
Cu al lui Moise slujitor,
Cari fost-a al lui Nun fecior:
„Robul Meu Moise-i mort acum.
Scoală și gata fii, de drum.
Strânge poporul, iar apoi,
Peste Iordan veți trece voi,
În țara pe cari, astăzi, vreau,
Lui Israel, ca să i-o dau.
Pe orice loc o să călcați
Cu talpa, o să-l căpătați,
Din partea Mea, precum – mereu –
I-am spus lui Moise, robul Meu.
Ținutul vostru o să fie
De la Liban, de la pustie,
Până la râul Eufrat.
Pe-al său cuprins, va fi aflat
Și al Hetiților ținut.
El se va-ntinde, ne-ntrerupt,
Și o să fie-n asfințit,
De malul mării, mărginit.
Nimenea, împotriva ta,
Cât vei trăi, nu îți va sta.
Cu tine, am să fiu mereu,
Precum cu Moise fost-am Eu.
N-am să te las, căci am de gând
Să nu te părăsesc, nicicând.
Te-mbărbătează, te-ntărește,
Căci tu ești cel cari trebuiește
Ca să îi dea, ăstui popor,
Țara pe cari, părinților,
Eu le-am jurat, de mult, odată,
Că are să le fie dată.