Și totuși, Tu m-ai scufundat
În mare. M-au înconjurat
Râuri de ape. M-au bătut
Talazurile și-ai făcut,
Valuri să treacă peste mine.
Credeam că-s lepădat de Tine,
Și-am spus: „Domnul m-a părăsit.
Porunca, nu I-am împlinit,
Iar El, acum, m-a lepădat.
Știu însă că voi fi iertat,
Căci nu pe veci pedepsit sânt
Și am să-I văd iar Templul Sfânt.”
Apele m-au acoperit,
Adâncul m-a învăluit
Căci lângă moarte eram eu.
De-asupra, peste capul meu,
Papura lujeri împletea
Și umbra morții se-ntindea,
Mereu, mai amenințătoare.
Ale pământului zăvoare
Crezusem că m-au zăvorât
Pe veci, căci Tu m-ai pogorât
La temelia munților.
Dar m-ai scos din puterea lor,
Întreg, viu și nevătămat,
Tu, Domnul Cel Adevărat.
Când îmi tânjea sufletu-n mine,
Aminte mi-am adus de Tine
Și rugăciunea mea curată
A fost, din mare, înălțată,
Până la Templul Tău cel sfânt.
Aceia care lipiți sânt
De idoli, au îndepărtat
Mila de ei. Eu, ne-ncetat,
Jertfe o să-I aduc, mereu,
Cu mulțumiri, Lui Dumnezeu,
Și fiecare juruință
Voi împlini-o cu credință,
Căci altă mântuire nu-i
Decât în mâna Domnului.”
Domnul, peștelui, i-a vorbit,
Și-acesta a plecat grăbit,
Pe Iona, de l-a aruncat
Din al său pântec, pe uscat.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
