Când într-o bună zi – în zori –
Din nou, ai Domnului feciori,
În fața Lui, s-au prezentat,
Satana, iute, i-a urmat,
Vârându-se-n mijlocul lor.
Domnul, privindu-l răbdător,
L-a întrebat: „De unde vii?”
Satan a zis: „De vrei să știi,
Află că am cutreierat
Pământul și că m-am plimbat
Pe-ntinsul lui. De-acolo eu,
Acuma, vin.” „Pe robul Meu –
Pe Iov” – Domnul a întrebat –
„Atuncea când ai colindat
Pământul, nu l-ai întâlnit?
Asemeni lui, neprihănit,
Alt om nu poate fi aflat.
El are sufletul curat,
Se-abate de la rău, mereu,
Căci teamă-i e, de Dumnezeu.
Iov, în neprihănirea lui,
Se ține tare. Motiv nu-i
Să-l pierd, căci n-are nici o vină –
Tu doar Mă-ndemni, fără pricină!”
Satana-n clipele acele
Răspunse: „Piele pentru piele!
Omul dă totul, pentru viață,
Dar te va blestema în față,
Atunci când ai să îndrăznești,
Osul sau carnea să-i lovești!”
Domnul i-a zis Satanei: „Iată,
Ți-l dau pe mână! Dar cruțată
Să-i fie viața, negreșit!”
Când de la Domnul a ieșit
Satana, grabnic, a plecat,
Pe bietul Iov l-a căutat
Și întâlnindu-l l-a lovit
C-o bubă ce l-a năpădit
De sus, din vârful capului,
Până-n talpa piciorului.
Un ciob de sticlă a luat
Sărmanul Iov, de-a scărpinat
Piele-ai spuzită de puroi
Și în cenușă-a stat apoi.
Nevasta lui, când l-a văzut,
În disperare a căzut
Și-atunci, lui Iov, a îndrăznit
Să îi vorbească: „Neclintit
Ești, în neprihănirea ta!
Cum înduri boala? Nu mai sta,
Ci împlinește sfatul meu:
Îl blestemă pe Dumnezeu,
Și mori! Așa, vei fi scăpat!”
Iov a privit-o încruntat:
„Femeie! Nu ți-e mintea bună!
Iată, vorbești ca o nebună!
Cum binele, noi îl primim
Din mâna Domnului, nu știm
Și răul să-l primim, la fel?!
Deci cum să-L blestem eu, pe El?!”
Iov, astfel, n-a păcătuit
În tot ceea ce a vorbit.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
