Ioan 9:26-41

Atunci, ei – iar – au întrebat: „În ce fel, fost-ai vindecat? Ce ți-a făcut și ce ți-a zis, Încât, ochii ți s-au deschis?” „Am spus, dar nu m-ați ascultat!” Le zise el. „Vreți, ne-apărat, Încă o dată, s-auziți? Sau vreți și voi să-I deveniți Discipoli?” Ei au tăbărât, Cu gura, și l-au ocărât: „Tu-I ești discipol, cum vedem! Dar noi, ai lui Moise, suntem! Lui Moise, Domnul i-a vorbit; Însă, de unde a venit Acesta, nimenea nu știe.” Omul răspunse: „Totuși, mie, Mi-a deschis ochii, și-am văzut! De-aici, mirarea-mi s-a născut: Că voi nu știți de unde vine. Însă, cunoașteți, foarte bine, Că Dumnezeu, de păcătoși, N-ascultă. Cei evlavioși – Și temători de Dumnezeu – Care fac voia Sa mereu, Aceia doar, sunt ascultați. Voi, acest lucru, îl știați! Dar de când lumea s-a-ntocmit, Nicicând, nu s-a mai pomenit, Ca cineva să fi deschis, Unui orb, ochii – pare vis! – Născut fără vedere. Eu, Dacă nu de la Dumnezeu, Omul Acesta vine, zic, Că n-ar putea face nimic!” „Tu ești, cu totul, în păcat Născut!” – i-au zis ei, imediat. „Pe noi ne-nveți?! Meriți ocară!” Apoi, l-au scos, grabnic, afară. Iisus află ce s-a-ntâmplat – Că orbu-afară a fost dat – Iar când, apoi, l-a întâlnit, Din întâmplare, i-a vorbit: „Crezi în Fiul lui Dumnezeu?” „Dar cine e, Doamne, căci Eu Voiesc a crede-n El” – a spus Omul acela, iar Iisus Îi zise: „Tu L-ai întâlnit: E Cel ce te-a tămăduit – Acela ce te-a făcut bine, Care vorbește-acum cu tine.” „Cred Doamne, cu-adevărat!”– Orbul I-a zis, și s-a-nchinat. „Eu am venit ca, lumea toată, Astfel, să fie judecată:” – A zis Iisus – „cei orbi să vadă; Iar cei ce văd, să nu mai vadă Și orbi s-ajungă.” Lângă ei, Erau prezenți și Farisei Care L-au auzit și-apoi, I-au zis: „Doar orbi, n-om fi și noi!” „De ați fi orbi” – a cuvântat Iisus – „nu ați avea păcat. Dar zis-ați „Vedem”, într-un glas, Și-astfel, păcatul v-a rămas.”