Ioan 7:28-53

Pe când îl învăța Iisus, În Templu, pe norod, a spus: „Mă știți și Mă cunoașteți bine. Dar n-am venit Eu, de la Mine; De-aceea spun – și v-am mai zis – Acela, care M-a trimis, E drept și este-adevărat, Dar voi nu-L știți și, niciodat’ Pe-Acela, nu L-ați cunoscut. Eu însă-L știu, Eu L-am văzut, Eu Îl cunosc, căci Eu sunt Cel Care venit-am de la El, Pentru că Eu – cum am mai zis – La voi, de El am fost trimis.” Să-L prindă, ei s-au străduit, Dar pentru că nu I-a sosit Timpul, în pace, L-au lăsat. Mulți, din cei ce L-au ascultat, Crezură-n El, și se-ntrebau – Unii pe alții – și ziceau: „Voi credeți că Hristosul – dacă Are să vină – o să facă Semne, în plus, de ce-am văzut Că omu-Acesta a făcut?” Când Farisei-au auzit Că, prin mulțime, s-a șoptit, Pe seama Lui, aprozi au pus, Ca să Îl prindă, pe Iisus. „Iată că Eu mai sunt cu voi, Puțină vreme, iar apoi, Mă duc la Cel ce M-a trimis, Aici la voi” – Iisus a zis. „Atunci, o să Mă căutați, Dar nu-ți putea să Mă aflați. Acolo unde Eu fi-voi, Nu veți putea veni și voi.” Mirați, Iudeii se-ntrebau, Căci ei, nedumeriți, erau: „Unde vrea, oare, să se ducă? Spre Grecia oare-o apucă, La cei care s-au răspândit În acea țară? I-a găsit, Pe-aceia doar, să îi învețe? Vrea – Grecilor – să dea povețe? Cum spune, că n-o să-L găsim? Ce-s aste vorbe – vrem să știm – „Atunci, o să Mă căutați, Dar nu-ți putea să Mă aflați; Acolo unde Eu fi-voi, Nu veți putea să mergeți voi”?” Praznicu-aproape se sfârșise. Ultima zi, a sa, venise, Ea fiind ziua cea mai mare, A sărbătorii. În picioare, Iisus, atunci, S-a ridicat Și zise: „Cel ce-i însetat, Vină la Mine, ca să bea! Cel ce credință va avea, În Mine, trebuie să știe, Că râuri, mari, de apă vie, Din a lui inimă țâșnesc, Precum Scripturile vorbesc.” Când aste vorbe a rostit, La Duhul Sfânt S-a referit, Pe care, toți cei ce credeau În El, a Îl primi, urmau – Duhul nu fuse dăruit, Căci Domnul n-a fost proslăvit. Mulți, din norod, L-au auzit Și-au zis: „Acesta, negreșit, Este proroc.” Alții ziceau: „Este Hristos”. Uni-ntrebau: „Hristos, din Galileea, vine? Dar, în Scriptură, zice bine Cum că Hristosul va să vie Din a lui David seminție, Din Betleem. Cum o fi oare?” Făcutu-s-a, deci, dezbinare În inima norodului, Atuncea, din pricina Lui. Unii voiau ca să Îl prindă, Dar nimeni n-a-ndrăznit să-ntindă Mâna, asupra Sa. La fel, Aprozii, care, după El, Trimiși au fost, n-au cutezat Să-L prindă, ci s-au înturnat La preoți și la Farisei. Aceștia au strigat la ei: „Vorbiți! De ce nu L-ați adus Pe Acel om?!” Aprozi-au spus: „Pe nimeni n-am mai auzit, Vreodat’, ca El, să fi vorbit. Astfel de om, n-am mai văzut.” „Nu cumva-n El îți fi crezut?”– Ziseră Fariseii. „Cum? V-ați dus pe-al rătăcirii drum?! Crede, în El, vreunul din noi, Sau din cei mari? Auziți voi?! Doar gloata asta ne-nvățată În Lege, care-i blestemată!” Dar, Nicodim – cel ce s-a dus, Noaptea, să-L vadă pe Iisus, Și-acum era-ntre Farisei – Zise, îndată, către ei: „A noastră Lege-a condamnat Un om, făr’ a-l fi judecat?” Ei i-au răspuns c-o întrebare: „Nu ești, din Galileea, oare? Tu cercetează – de nu crezi – Și-atuncea, singur, ai să vezi, Că niciodat’, din acel loc, Nu a ieșit nici un proroc.” (Sfârșind ce au avut de spus, Spre casă-apoi, cu toți s-au dus.