Părinții noștri-n acest loc,
Pe ăst munte, s-au închinat,
Iar noi, la fel, am învățat;
Dar voi ziceți să ne suim
Spre-a ne-nchina-n Ierusalim,
Că-n acel loc doar, se cuvine,
Ca oamenii să se închine.”
„Femeie – crede-Mă – curând,
Are să vină ceasul când –
Ca Tatălui să vă-nchinați –
Pe munte, n-o să mai urcați,
Nici la Ierusalim apoi,
Nu trebuie să mergeți voi.
La ce cunoașteți, v-ați rugat
Cu toții; noi ne-am închinat,
La ceea ce am cunoscut.
Dar este bine de știut
Un lucru, pentru orișicine,
Și-anume: mântuirea vine,
De la Iudei. Însă-n curând
Are să vină ceasul, când,
Închinători-adevărați,
În duh și adevăr, curați,
Tatălui lor au să se-nchine;
Ceasul acel, acuma, vine,
Căci Tatăl Meu așa dorește
Și-astfel de-nchinători voiește!
Duh este Domnul, iar oricine,
Lui Dumnezeu, vrea să se-nchine,
În duh și adevăr doar, are
Să-I poată face, închinare.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
