„Cheamă-ți bărbatul”, i-a mai spus,
Femei-atunci, Domnul Iisus.
Ea Îi răspunse: „N-am bărbat.”
El zise: „Bine-ai cuvântat!
Avut-ai cinci, dar nu mai ai,
Iar cel cu care-acuma stai,
Nu ți-e bărbat. Drept ai vorbit!”
Samariteanca a-nlemnit:
„Doamne, eu văd că ești proroc.
Părinții noștri-n acest loc,
Pe ăst munte, s-au închinat,
Iar noi, la fel, am învățat;
Dar voi ziceți să ne suim
Spre-a ne-nchina-n Ierusalim,
Că-n acel loc doar, se cuvine,
Ca oamenii să se închine.”
„Femeie – crede-Mă – curând,
Are să vină ceasul când –
Ca Tatălui să vă-nchinați –
Pe munte, n-o să mai urcați,
Nici la Ierusalim apoi,
Nu trebuie să mergeți voi.
La ce cunoașteți, v-ați rugat
Cu toții; noi ne-am închinat,
La ceea ce am cunoscut.
Dar este bine de știut
Un lucru, pentru orișicine,
Și-anume: mântuirea vine,
De la Iudei. Însă-n curând
Are să vină ceasul, când,
Închinători-adevărați,
În duh și adevăr, curați,
Tatălui lor au să se-nchine;
Ceasul acel, acuma, vine,
Căci Tatăl Meu așa dorește
Și-astfel de-nchinători voiește!
Duh este Domnul, iar oricine,
Lui Dumnezeu, vrea să se-nchine,
În duh și adevăr doar, are
Să-I poată face, închinare.”
Când a sfârșit vorba Iisus,
Femeia zise: „Ni s-a spus,
Și știu dar, că la noi, sosește
Mesia (El se mai numește
Hristosul), iar Acesta poate,
A spune lucrurile, toate.”
Iisus i-a zis: „Uită-te bine
Și, cu atenție, la Mine:
Cel ce cu tine a vorbit,
E Cel de care-ai pomenit.
Mesia, care, pe pământ,
Venit-a, află că Eu sânt!”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
