În numărul fruntașilor –
Din rândul Fariseilor –
A fost un om, deosebit,
Cari, Nicodim, era numit.
Acesta merse, la Iisus,
Noaptea, în taină, și I-a spus:
„Învățătorule, știm bine,
Că Dumnezeu este cu Tine,
Că de la Domnul, ai venit.
Lucrul acesta e vădit,
Căci nimeni nu ar fi putut,
Să facă, tot ce ai făcut,
Neînsoțit de Dumnezeu.”
Iisus a zis: „Drept îți spun Eu,
Că-ngăduit e omului,
Ca-mpărăția Domnului,
S-o vadă – altfel, e-n zadar –
Doar dacă se va naște iar.”
Când auzi, așa ceva,
„Cum poate, oare, cineva,
Iar, a se naște?! E vreo cale,
Ca-n pântecele mamei sale,
Să intre-un om bătrân, ‘napoi,
Spre a se naște iar, apoi?!” –
A întrebat Nicodim. „Eu” –
A zis Iisus – „la Dumnezeu –
Îți spun – că în Împărăție,
Intră doar cel care-o să fie,
Din apă și din Duh, născut.
Cel cari, din carne, e făcut,
E numai carne, dar acel
Născut din Duh, duh e și el.
Nu te mira! E în zadar!
Va trebui să te naști, iar!
Tu, vântul, îl auzi vuind
Și-l simți când bate, neștiind,
De unde, el, spre tine-aleargă,
Nici încotro are să meargă,
Purtat pe aripi de văzduh;
Așa-i și cel născut din Duh.”
„Cum e posibil?! Vrem să știm!
Ne spune!” – zise Nicodim.
Iisus răspunse: „Tu ești cel,
Care-l înveți, pe Israel,
Și nu pricepi ce-am încercat
Să-ți tălmăcesc? Adevărat
Este, că noi spunem ce știm:
Doar ce-am văzut, mărturisim.
Dar voi, în neștiința voastră,
Respingeți mărturia noastră.
Vă-ntreb dar, căci Eu am văzut,
Dacă, de voi, n-am fost crezut,
Când despre lucruri pământești
Vorbeam, atunci, cele cerești,
O să le credeți? Negreșit,
Nimeni, în cer, nu s-a suit,
Decât Cel care locuiește
În cer, și-acuma, vă vorbește.
Deci, numai Fiul omului,
S-a pogorât, din cerul Lui.”
„Și, precum Moise a-nălțat,
Când – din aramă – a turnat,
Șarpele-acela, în pustie,
Asemenea are să fie –
‘Nălțat – și Fiul omului,
Ca toți, care-n Numele Lui,
Vor crede, viață, să primească
Și-n veșnicie, să trăiască.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
