Iisus, mereu, a fost zărit,
De ucenici; El S-a ivit,
La a Tiberiadei mare,
Unde erau – din întâmplare –
Simon – zis Petru – însoțit
De Toma – Geamănul numit –
Natanael – ce se trăgea
Din Cana, în Galileea –
Apoi, fiii lui Zebedei
Și alți doi ucenici, cu ei.
Toți, împreună, se aflau,
Pe malul mării și vorbeau.
Petru le zise: „Eu mă duc,
Pește să prind și să v-aduc.”
Ei au răspuns: „Venim și noi!”
Cu o corabie, apoi,
Ieșiră-n larg, la pescuit.
Întreaga noapte, s-au trudit,
Dar n-au prins pește. Dimineață –
Pe când soarele, a sa față,
Din valuri, lumi-și arăta –
Văzură că cineva sta,
Pe țărm. Era Domnul Iisus,
Însă, ei nu știau. S-au dus,
Spre El. Când s-au apropiat,
Domnul Iisus i-a întrebat:
„Copiii mei, aveți voi, oare,
Pe-aicea, ceva de mâncare?”
„Nu!” – au zis ei. „Bine. Luați
Mreaja și-apoi o aruncați,
În partea dreaptă, căci să știți
Că pești, acolo doar găsiți.”
Atunci, discipolul iubit,
De Domnul, astfel i-a vorbit,
Lui Petru: „El este Iisus!
E Domnul nost’!” Petru s-a dus,
Degrabă, haina și-a luat,
S-a-ncins – căci era dezbrăcat –
Și-apoi, în mare, a sărit.
Ceilalți discipoli au venit,
Cu-a lor corabie, trăgând
Mreaja cu pești. De țărm, fiind,
La două sute de coți doar,
Veniră repede-așadar.
Pe țărmul mării, au găsit –
Când din corabie-au ieșit –
Jeratic de cărbuni, pe care,
Pești fost-au – pentru fiecare –
Precum și pâine. Domnu-a spus:
„Peștii pe care i-ați adus
Acuma, puneți-i aici!”
În grabă, dintre ucenici,
Petru fugi, cu sprinten pas,
Și, din corabie, a tras
Mreaja, la țărm. Prinseră ei,
O sută și cincizeci și trei
De pești – toți mari – atunci, deodată,
În pescuirea minunată.
Cu toate că mulți pești ținea,
Acea mreajă nu se rupea.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
