Iisus sfârșit-a de vorbit;
Peste-un pârâu – Chedron numit –
Cu ucenicii, a trecut.
Ei, o grădină, au văzut,
Acolo, și-au intrat în ea.
Dar vânzătorul cunoștea
Grădina, pentru că Iisus,
De multe ori, pe-ai Săi i-a dus,
În locu-acel, când le-a vorbit.
Iuda, de oaste însoțit
Și de aprozi trimiși de cei
Mai mari preoți și Farisei –
Purtând cu sine, fiecare,
Făclii, arme și felinare –
Pornit-au, grabnic, ca să vină,
Să-L poată prinde, în grădină,
De-ndată, pe Domnul Iisus.
Dar El, știind totul, a spus,
Ieșindu-le-n întâmpinare:
„Pe cine căutați voi, oare?”
Ei ziseră: „Pe-Acel Iisus,
Din Nazaret”, iar El le-a spus:
„Iată-Mă! Eu sunt!” Iuda sta,
Încremenit și asculta.
Când a rostit Iisus, „Eu sânt!”,
Cu toți, cu fața la pământ,
Căzură, după ce s-au tras,
Mai înapoi, cu câte-un pas.