Sfințește-i Tată, pe toți cei
Pentru care, Eu M-am rugat.
Cuvântul Tău e-adevărat,
Și-n adevărul Său, voiam
Să îi sfințești. Când Eu eram,
În lume, așa cum am zis,
Și Eu, la rându-Mi, i-am trimis,
Pe ei, în lume. Mă sfințesc
Eu Însumi, pentru că voiesc
Ca ei – cei ce Mi-au fost dați Mie –
Prin adevăr, sfințiți, să fie.
Și nu Mă rog doar pentru ei,
Ci Eu Mă rog și pentru cei
Care, în Mine, crede-vor,
Prin ei, deci prin cuvântul lor.
Pentru ei, Tată, Mă rog Ție,
Căci vreau – ca ei – una să fie,
Așa precum Tu ești în Mine –
La fel cum și Eu sunt în Tine –
Pentru-a putea și ei, apoi,
Să fie tot una, cu Noi,
Să creadă lumea, ce am zis,
Când spus-am că Tu M-ai trimis.
Slava, pe cari Mi-ai dat-o Mie,
Am dat-o lor, ca ei să fie
Una, cum sunt și Eu cu Tine.
Eu sunt în ei, iar Tu în Mine.
Astfel, în chip desăvârșit,
Ei vor fi una, negreșit,
Iar lumea ști-va că Eu sânt
Trimis de Tine, pe pământ
Și că, pe ei, i-ai îndrăgit,
Cum și pe Mine, M-ai iubit.