Ioan 15:18-27

„Urâți, atunci când o să fiți, De către lume, voi să știți Că Eu am fost – mai înainte – Urât, de ea. Să țineți minte: De-ați fi din lume, dragii Mei, Ea ar iubi ce este-al ei; Dar nu sunteți, din lume, voi, Și pentru că Eu – mai apoi – Din al ei mijloc, v-am ales, Este ușor de înțeles De ce, urâți sunteți, de ea. Să v-amintiți de vorba Mea: „Robul, nicicând, nu e mai mare Decât stăpânul”. Prin urmare, Dacă am fost Eu prigonit, La fel, și voi veți fi pățit; Dacă cuvântul Mi-l păzesc, Și pe al vostru-l împlinesc. Dar vă va face astă lume, Tot ce am spus, pentru-al Meu Nume, Căci nu-L știe, pe Tatăl Meu, Cari M-a trimis. Deci, dacă Eu, În lume, de n-aș fi venit – Și dacă nu le-aș fi vorbit – N-ar fi avut păcat, vreodată. Acuma însă, n-o să poată Nimeni, nevinovat, să fie. Un lucru, bine să se știe: Acel care nu Mă iubește – De fapt – pe Tatăl, Îl urăște. Dacă-ntre ei n-aș fi făcut Lucrări, cum nimeni n-a putut A mai face asemenea, Atunci, păcate, n-ar avea. Acuma însă, le-au văzut Și iată că am început A fi urâți de ei: și Eu, Și-asemenea și Tatăl Meu. Dar lucru-acesta a-mplinit, Ceea ce Legea a vestit, De mult, când spus-a despre ei: „Am fost urât, fără temei”. Mângâietorul, când sosește, De Mine, vă mărturisește; Duh de-adevăr este acel Mângâietor, iar – despre El – Să știți că de la Tatăl vine. Iar voi, care ați fost cu Mine, De la-nceputuri, o să fiți, Datori, să Mă mărturisiți.”