Iuda – nu cel ce s-a numit
Iscarioteanul – a venit,
În față, și-a zis: „Cum asta?
Cum Doamne, Te vei arăta
Nouă, și nu lumii?” Iisus,
Lui Iuda, drept răspuns, i-a spus:
„Cineva, dacă Mă iubește,
Cuvintele, Mi le păzește
Și astfel, el va fi iubit,
De al Meu Tată. Negreșit,
Atunci, la el, vom merge Noi,
Să locuim cu el apoi.
Acel care nu Mă iubește,
Cuvintele, nu Îmi păzește.
Cuvântul care-l auziți,
Nu e al Meu – așa să știți –
Ci este – precum am mai zis –
Al celui care M-a trimis.
V-am spus acestea, cât mai sânt,
Cu voi, aici. Dar, Duhul Sfânt,
Acel Mângâietor, pe care,
Tatăl Îl va trimite, are
A vă-nvăța tot și, mereu,
Va aminti de ce-am spus Eu.
Eu vă dau, vouă, pacea Mea –
N-o dau cum lumea ști s-o dea.
În inimi, nu vă tulburați,
Și nici să nu vă-nspăimântați.