Când a sfârșit de cuvântat,
Iisus, în duh, S-a tulburat
Și a continuat apoi:
„Vă spun că, unul dintre voi
O să Mă vândă.” Toți tăceau,
Uimiți, căci nu înțelegeau
De cine, oare, le-a vorbit.
Un ucenic – cel mai iubit –
La masă stând, capul și-a pus,
Pe pieptul Domnului Iisus.
Simon – zis Petru – i-a făcut
Un semn, cum că n-au priceput,
Iar el, să-ntrebe – deslușit –
De cine-anume le-a vorbit.
Discipolul care și-a pus,
Capul, pe pieptul lui Iisus,
Și-a-ntors privirile spre El,
Zicând: „Doamne, cine-i acel?”
„Cel căruia îi voi întinde
Eu, bucățica, Mă va vinde!” –
A zis Iisus, și a luat
O bucățică, de i-a dat,
Lui Iuda, zis Iscarioteanul –
Acela ce iubea mult banul.
Când Iuda – bucățica dată,
De Domnul – o luă, îndată,
În el, Satana a intrat.
Iisus, atunci, a cuvântat:
„Fă, repede, ce-ai de făcut!”
Dar nimenea n-a priceput –
Precum a fost și mai ‘nainte –
De ce-i spunea aste cuvinte.
Unii din ei au înțeles
Că pentru Iuda – cel ales
A îngriji punga – Iisus,
Vorbindu-i astfel, ar fi spus
Să cumpere ce trebuia,
De praznic, sau că poruncea
Să dea, ceva, săracilor.
Iuda plecă, din fața lor,
Când bucățica și-a luat.
Afară, noaptea s-a lăsat.