Ioan 13:1-20

Era în prag de sărbătoare – Se-apropia praznicul mare, Cel ce, de Paști, e prăznuit. Iisus știa că I-a sosit Ceasul, când o să părăsească Această lume pământească, Urmând să fie înălțat, La Tatăl, de unde-a plecat. El, pe ai Săi – care erau Din lume și-n ea rămâneau – Îi iubea mult și i-a iubit, La fel de mult, pân’ la sfârșit. La cină-apoi, în gând – cel rău – A pus, în ucenicul Său – În Iuda, zis Iscarioteanul, Ce-a fost fiul lui Simon – planul Ca să Îl vândă, pe Iisus. Hristos știind că-n mâini I-a pus, Tatăl Său, tot – pentru că El Era, de fapt, Fiul Acel Plecat din cer, ca înapoi, La Domnul, să se-ntoarcă-apoi – Dintre ai Săi, S-a ridicat, De haine, El S-a dezbrăcat Și, un ștergar, la brâu, și-a pus. Într-un lighean, apă-a adus Și a chemat, pe fiecare, Din ucenici, ca, pe picioare, Să-i spele, iar cu-acel ștergar, Legat la brâu, să-i șteargă. Dar, Când Simon Petru a urmat, Ca pe picioare-a fi spălat, Îi zise: „Doamne, mă rog Ție, Picioarele, să-mi speli Tu, mie?” Iisus răspunse: „Ce fac Eu, Acuma, să-nțelegi, ți-e greu; Dar vei pricepe, în curând.” Petru a zis: „Doamne, nici gând, Să-mi speli picioarele!” Iisus, „Dacă n-am să te spăl”– i-a spus – „Parte, nu vei avea, cu Mine.” Petru răspunse-atuncea: „Bine, Mă spală – precum zici, eu fac – Chiar și pe mâini și-apoi, pe cap!” „Acela care s-a scăldat” – Zise Iisus – „spre-a fi curat, Acum, doar trebuință are Să se mai spele pe picioare. Iar voi, care în juru-Mi stați, Sunteți – dar nu chiar toți – curați.” El a vorbit, căci l-a știut Pe cel ce-n urmă L-a vândut, Spunându-le: „Voi, cei ce stați Aici, nu toți sunteți curați”. Când, al picioarelor spălat, Sfârși, se îmbrăcă și-a stat, Cu ei, la masă și-a vorbit: „Acuma, voi v-ați dumirit? Ați înțeles ce ați văzut? Ați priceput ce v-am făcut? „Învățător”, Mie-Mi spuneți, Sau „Domn”, și bine Îmi ziceți, Căci sunt. Deci, dacă v-am spălat Picioarele, v-am arătat Ce-aveți a face fiecare: Cum v-am spălat Eu, pe picioare – Eu care-s Domn și-nvățător – Să vă spălați și voi. Dator, E fiecare dintre voi, Să-l spele pe-altul, mai apoi, Pentru că Eu, pildă, v-am dat. Să faceți, cum v-am arătat! Nu poate robul să-l întreacă Pe-al său stăpân; nici cel ce pleacă Apostol, decât acel care Îl va trimite, nu-i mai mare. Când știți aceste lucruri voi – Și le veți împlini apoi – Doar un cuvânt mai am a zice: De voi, atunci, va fi ferice.” „Nu zic de toți – M-ați înțeles? – Căci vă cunosc și v-am ales Chiar Eu. Dar trebuie-mplinit, Tot ce Scripturile-au vestit: „Cel ce cu Mine a mâncat Pâine, acel a ridicat, Călcâiul, împotriva Mea”. V-am amintit ce se spunea, Mai dinainte, ca să știți, Și astfel, pregătiți să fiți A crede – când al Meu cuvânt Se va-mplini – cum că Eu sânt. Adevărat vă spun, căci cine Primește, pe acel ce vine Din partea Mea, pe Mine chiar, Mă găzduiește. Așadar, Prin Mine, poarta s-a deschis, Pentru Cel care M-a trimis.”