Un om, cari Lazăr s-a numit
Și în Betania-a locuit –
Era din satul Mariei
Precum și-al Martei, sora ei –
Fost-a bolnav, în vremea ‘ceea.
Maria fusese femeia
Care, cu mir, la Domnul merse,
Îi unse, iar apoi Îi șterse
Picioarele, cu al ei păr.
Omul bolnav – acel Lazăr –
Fusese chiar fratele ei.
Grabnic, cele două femei
Trimiseră după Iisus
Și-aceste vorbe I le-au spus:
„Doamne, iată-Ți trimitem vești:
Acel pe care îl iubești
Este bolnav.” Însă, Iisus,
Ascultând știrile, a spus:
„Spre moarte, nu-i boala, zic Eu;
Spre slavă-I e, lui Dumnezeu,
Ca astfel, Fiul Său iubit –
Prin ea – să fie proslăvit.”
Iisus, pe Marta, o iubea –
Pe sora ei, de-asemenea;
La fel, pe Lazăr, pe-al lor frate.
Când a aflat aceste toate,
El, două zile, a mai stat,
În locu-n care S-a aflat.
La ucenici, după aceea,
Le zise: „Mergem în Iudeea”.
Dar, ucenici-au cuvântat:
„Învățătorule-ai uitat,
Cum că Iudeii au voit
Să Te omoare, negreșit,
Cu pietre, iar acuma, vrei
Să Te întorci, din nou, la ei?”
Iisus le-a zis, gata să plece:
„Oare, nu sunt douăsprezece
Ceasuri, în zi? Astfel, oricine,
De umblă ziua, vede bine
Și n-are să se poticnească;
Noaptea, de-o să călătorească,
Se va împiedica oricare,
Pentru că-n el, lumină, n-are.
Lazăr al nostru doarme doar:
Din somn, am să-l trezesc Eu, iar.”
„Somnul acesta dovedește
Că el se însănătoșește” –
Au zis discipolii. Iisus,
Despre al morții somn le-a spus,
Dar ei credeau că le vorbește
De-odihna ce se dobândește
Prin somn. Însă, când a văzut
Că ei tot nu au priceput,
Atuncea, le-a vorbit pe față,
Că Lazăr a trecut din viață:
„Lazăr e mort. Cu-adevărat,
Mă bucur că nu M-am aflat
Acolo – sincer, pentru voi –
Ca să puteți crede, apoi.
Acuma dar, cu toți, haidem,
La el acasă, să mergem!”
Atunci, Toma – cel poreclit
Și Geamănul – a glăsuit:
„Să mergem toți, în locu-acel,
Și să murim și noi cu El!”
Iisus, că patru zile sânt –
De când e Lazăr în mormânt –
Află, când a ajuns în sat.
Satul acela-i așezat
Aproape de Ierusalim –
Cam cincisprezece stadii știm
Că sunt, până-n Betania.
Pentru că satul se găsea
Atât de-aproape, mulți Iudei,
Au coborât, pân’ la femei –
La Marta și Maria – vrând,
Cu toți să le mângâie. Când
Marta află cum că Iisus
Vine în satul lor, s-a dus,
Grabnic, în față, să Îi iasă,
Lăsând-o pe Maria-acasă.
Iisus, cu ai Săi ucenici,
Sosi în sat. „Doamne, aici” –
Marta I-a zis, când L-a-ntâlnit –
„Dacă erai, n-ar fi murit
Al nostru frate. Dar știu eu,
Că orice-I ceri lui Dumnezeu,
Îndată, El are să-ți dea.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
