Ioan 1:19-28

Iată ce a mărturisit Ioan, atunci, când au venit – La el – și preoți și Leviți, De la Ierusalim sosiți, Ca să-l întrebe: „Cine ești?”. Când i-a văzut pe toți acești, Ioan le spuse, deslușit, Că nu-i Hristos. Ei au voit, Cu dinadinsul, ca să știe, Cine e el: „Tu ești Ilie?” „Nu sunt.” „Proroc te dovedești?” „Nu-s nici proroc.” „Dar cine ești? Ce zici tu însuți, despre tine? Hai spune, și nu ne mai ține, Căci trebuie să ne-nturnăm, Acasă și, răspuns, să dăm, Asupra celor ce ne-ai zis, Mai marilor, cari ne-au trimis.” „Sunt cel ce strigă în pustie” – Le-a spus Ioan. „Prin prorocie, V-a zis Isaia-n vremea lui: „Neteziți calea Domnului.” Acei care îl întrebau, Trimiși, de Farisei, erau. O întrebare, i-au mai pus: „Dacă-i așa, precum ai spus – Nu ești Hristosul, nici Ilie Și nici proroc – ce-ți veni ție, Acuma, cu acest botez?” Ioan răspunse-n al său crez: „Cu apă, mie, mi se cade, Să vă botez. Dar, la voi, șade Unul, pe care Îl vedeți, Însă, voi nu Îl cunoașteți. El e Acela care vine, În urmă-mi, iar – față de mine – El este înaintea mea. Eu nu sunt vrednic, o curea, Să Îi dezleg, la-ncălțăminte.” Rostite-au fost aste cuvinte, În Betabara – tălmăcit, Locul, Betania-i numit, Aflându-se lângă Iordan; Acolo, boteza Ioan.