„Așa vorbește Domnul, Cel
Ce-i Dumnezeu în Israel:
„Iată ce vești aveți de dat
Celui ce este împărat
În Iuda și-a găsit că-i bine
Să vă trimită pân’ la Mine:
„Oștirea Faraonului
Se-ntoarce-acum, în țara lui.
Oștirea Egiptenilor
Voia să vă dea ajutor,
Dar în Egipt se-ntoarce iară.
Haldeii vor veni în țară;
Se vor întoarce înapoi
Să năvălească peste voi;
Cetății și acestui loc,
Ei au ca să îi pună foc.”
„Domnul a zis: „Mă ascultați
Și singuri nu vă înșelați,
Zicând: „Haldeii vor pleca
Și nu ne vor mai ataca!
Se vor îndepărta de noi
Și n-au să vină înapoi!”
Vă spun dar, nu vă înșelați,
Căci voi, de ei, n-o să scăpați!
Chiar de ar bate-al vost popor
Oștirile Haldeilor,
Și chiar dacă puțini răniți
Vor rămânea, și-atunci, să știți
Că au să se ridice iară,
Din cortul lor și peste țară
Vor năvăli, până vor bate
Și arde-vor astă cetate.”
Pe când Haldeii părăseau
Ierusalimul și cătau,
De el, a se îndepărta –
Căci nu voiau a se lupta
Cu oștile Egiptului,
Venite-n ajutorul lui –
Prorocul Ieremia vruse –
După un gând ce îl avuse –
De la Ierusalim să plece
În Beniamin, să poată trece.
El a pornit atunci de-ndată,
Spre poarta care e chemată
Drept „a lui Beniamin”, păzită
De-o strajă-anume rânduită.
Când l-a zărit acela care
Era în strajă cel mai mare,
Grabnic în față i-a ieșit
Și-n felu-acesta i-a vorbit:
„Eu văd, prea bine, că tu vrei
Să mergi la oastea de Haldei!”
Ireia, se numea cel care
Era în strajă cel mai mare.
Fecior i-a fost lui Șelemia
Și-asemeni și lui Hanania.
Prorocul a răspuns de-ndat’:
„Nu! Nu este adevărat!
Nu vreau să merg pân’ la Haldei,
Pentru că n-am nimic cu ei!”
Ireia, însă, nu crezuse
Ceea ce Ieremia spuse.
Straja – atunci – mâna a pus
Pe Ieremia și l-a dus
În fața căpitanilor,
Lăsându-l dar, în mâna lor.
Când l-au văzut aceia cari
Se dovedeau a fi mai mari,
Pe Ieremia l-au bătut,
Iar să-l asculte nu au vrut.
După aceea, l-au luat
Și-n temniță l-au aruncat,
Căci temnița era făcută
În casa ce a fost avută
De Ionatan, acela care,
Rangul de logofăt, îl are.
Astfel, prorocul a intrat
În gherlă și întemnițat
Rămase-acolo multă vreme.
Dar Zedechia-a pus să-l cheme,
În taină, și l-a întrebat:
„Ai vreun cuvânt ce ți-a fost dat
Din partea Domnului, apoi,
Care-i anume pentru noi?”
Atunci, răspunse Ieremia,
Către-mpăratul Zedechia:
„Am un cuvânt pentru-mpărat:
Află că tu ai să fii dat
În mâna celui cari, pe tron,
Este aflat în Babilon!”
După aceea, Ieremia
Mai zise către Zedechia:
„Oare cu ce-am păcătuit
În fața ta? Cu ce-am greșit,
În fața slujitorilor
Și-n fața-ntregului popor,
Așa încât voi m-ați luat
Și-n temniță m-ați aruncat?
Unde-s prorocii ce-i aveați,
Pe care voi îi ascultați?
Unde sunt cei ce proroceau
Și care ne-ncetat ziceau:
„Acela ce este pe tron,
Drept împărat în Babilon,
Nu va intra în țara noastră!
Nu vine împotriva voastră!”?
Acum, ascultă – te rog eu –
Tu împărate, domnul meu!
Fie ca ruga mea rostită
‘Nainte-ți, să fie primită!
Nu mă trimite la-nchisoare,
Din nou, în casa ce o are
Cel care, Ionatan, se cheamă
Și-i logofăt. De bună seamă,
Dacă voi merge înapoi,
Mă tem că am să mor apoi!
Poruncă, dete Zedechia,
Străjerilor, ca Ieremia,
În curtea temniței, păzit,
De-atunci să fie și hrănit,
Cu pâine, zilnic. El putea,
Parte de pâine a avea.
În ulița brutarilor,
Se făcea pâinea tuturor,
Iar Ieremia a primit
Pâine, până s-au isprăvit
Rezervele de grâne-aflate,
Pentru poporul din cetate.
În curtea temniței, astfel,
Mai multă vreme a stat el.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
