Israeliții au făcut
Lucruri care nu I-au plăcut
Lui Dumnezeu. Atuncea, El
L-a părăsit, pe Israel
În mâna Madianului
Și șapte ani, puterea lui,
Necontenit, l-a apăsat.
Israeliții au cătat
Scăpare-n munți și au fugit
În peșteri. Unii s-au pitit
În văgăunile găsite,
Alții pe stâncile-ntărite
Au încercat – de spaimă mare
Împinși – a căuta scăpare.
După ce Israel sfârșea
De semănat, se repezea
Tot Madianul – însoțit
De fiii de la Răsărit
Și de-Amelec – în câmpul lui.
Nimiceau roada câmpului,
În toată țara, și mergeau
Până la Gaza. Nu lăsau,
În urma lor, în acest fel,
Merinde, pentru Israel.
Au nimicit măgari și boi,
Precum și turmele de oi.
Cu turmele, ei năvăleau,
Asupra țării, când veneau
Călări pe ale lor cămile,
Cu corturi, ca mai multe zile,
Pe-ntinsul ei, să bântuiască
Și astfel, să o pustiască.
În țară-atuncea când intrau,
Ca și lăcustele erau,
Iar al lui Israel popor
Fusese – din pricina lor –
În acel timp, nenorocit,
Căci mult avea de suferit.
Israeliții au strigat
Atunci, la Domnul, ne-ncetat.
Domnul, îndată, le-a trimis
Pe un proroc, care a zis:
„Așa vorbește Dumnezeu:
„Din grea robie, v-am scos Eu,
Când, din Egipt, ați fost luați.
De Egipteni, ați fost scăpați
Și-apoi, din țară, i-am gonit
Pe cei care v-au asuprit,
Iar țara lor cea minunată
Vă este-acuma, vouă, dată.
V-am spus atunci: „Eu sunt, mereu,
Al lui Israel Dumnezeu.
Să n-aveți teamă de cei care,
Poporul Amorit îi are
Drept dumnezei”, dar ne-ncetat,
De al Meu glas, n-ați ascultat.”
Apoi, Îngerul Domnului
A coborât, din cerul Lui,
Și-a mers la Ofra. El a stat
Sub un stejar, acolo-aflat.
Ioas era stăpânul lui –
Adică al stejarului.
Pe Ghedeon, fiu, îl avea
Și din Abiezer venea,
După familia tatălui.
În vremea ‘ceea, fiul lui –
Cari Ghedeon a fost chemat –
Era cu teascul său aflat
În acel loc și grâu bătea,
Căci să-l ascundă, el voia,
Din fața Madianului.
Atunci, Îngerul Domnului
A mers de i s-a arătat,
Lui Ghedeon, și-a cuvântat:
„Viteazule, Domnu-i cu tine!”
El l-a privit atunci, mai bine,
Și a-ntrebat: „Dar, domnul meu,
Dacă, cu noi, e Dumnezeu,
Să-mi spui atuncea, cum se poate
Să ni se-ntâmple-aceste toate?
Unde-s minunile făcute
În vremile de mult trecute,
Minuni de care amintesc
Părinții noștri când vorbesc
Și ne întreabă, tot mereu:
„Nu ne-a scos, oare, Dumnezeu
Din a Egiptului robie?”
Acum, ce poate să mai fie?
Iată că Domnul ne-a uitat,
Ne-a părăsit și ne-a lăsat
În mâinile vrăjmașilor,
Ale Madianiților!”
Domnul, atuncea, l-a privit
Și-n felu-acesta, i-a vorbit:
„Pleacă de-ndată – ce mai stai? –
Doar cu puterea ce o ai,
Și izbăvește-n acest fel –
De Madian – pe Israel!
Du-te, după cuvântul Meu,
Căci oare nu te trimit Eu?”
Dar Ghedeon nu se clintea,
Ci L-a-ntrebat: „Cum aș putea,
Pe Israel, să-l izbăvesc,
Așa sărman cum mă găsesc?
Familia mea – precum se știe –
Se trage, după seminție,
Din cele mai sărace case
Care se află în Manase;
Iar dintre toți – la tatăl meu –
Află căci cel mai mic, sunt eu.”
Domnul a zis: „Pricepe bine,
Căci Eu voi fi, mereu, cu tine
Și astfel, ai să reușești,
Pe Madian, să îl zdrobești.”
Atuncea Ghedeon – supus –
În fața Domnului, a spus:
„Doamne, dacă-mi vei arăta,
Că trecere-naintea Ta
Am dobândit, un semn, voiesc,
Din partea Ta, ca să primesc,
Să pot pricepe, negreșit,
Că Tu ești Cel ce mi-a vorbit.
Să nu Te depărtezi apoi,
Căci iute voi veni-napoi.
În mare grabă-am să mă duc
Și darul meu am să-l aduc,
Ca să-l așez, în fața Ta.”
„Du-te, căci te voi aștepta” –
Îi zise Domnul. El s-a dus,
Fuga, acasă, și a pus
Mâna pe-un ied. L-a pregătit,
Cu azimi coapte l-a-nsoțit,
Făcute dintr-o efă plină,
Până în gură, cu făină.
Carnea, în coș, a așezat-o,
Iar zeama-n oală a turnat-o.
Apoi, la Domnul – la stejar –
A mers să ducă al său dar.
Când Ghedeon, darul, aduse,
Îngerul Domnului îi spuse:
„Ia carnea și azimele.
Pe stânca ‘ceea, pune-le,
Iar zeama vars-o, negreșit.”
Îndată, el a împlinit
Poruncile ce i s-au dat.
Îngeru-n urmă Și-a luat
Toiagu-n mână și l-a-ntins,
Încât cu vârful a atins
Carnea și-azimile. Îndată,
O flacără înfricoșată,
Din miezul stâncii, a țâșnit
Și darul fost-a mistuit.
Apoi, Îngerul Domnului
A dispărut din fața lui,
Iar Ghedeon s-a-nspăimântat,
Și-n acest fel a cuvântat:
„Stăpâne Doamne, vai de mine,
În fața mea – văzut-am bine –
A fost Îngerul Domnului,
Și-am stat chiar înaintea lui!”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
