Întreb acum: ce folosință
Ai tu, spunând că ai credință,
Dacă n-ai fapte? Poate ea,
Ca, mântuire, să îți dea?
Dacă un frate, bunăoară –
Sau poate că o surioară –
Flămânzi, nu vor avea a pune,
Un strai, pe ei, și-atunci va spune
Unul din voi „Duceți-vă,
Mâncați și încălziți-vă”,
Fără să le fi dăruit
Ceva, la ce le-a folosit?
La fel, este și cu credința:
Pentru a-și întări ființa,
Trebuiesc faptele ce-o poartă,
Pentru că altfel, ea e moartă.
Atunci când întâmpla-se-va,
Că o să spună cineva:
„Tu ai credința ta, iar eu
Am fapte. Dacă nu ți-e greu,
Să-ți văd credința dobândită,
Care, de fapte, e lipsită;
Apoi, la rându-ți, vei putea
Să vezi și tu, credința mea,
Prin faptele ce-s săvârșite,
Nu din cuvintele rostite”.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
