„Priviți dar, către ceruri, voi!
Spuneți acuma, ce credeți?
Cine-a făcut, tot ce vedeți?
Oștirile-nălțimilor
Mergând după numărul lor,
În șir, așa cum ați văzut,
Pe ceruri, cine le-a făcut?
Domnul e Cel care le cheamă,
Pe nume și, de bună seamă,
Nici una-n față-I nu lipsește,
Căci tare, El se dovedește.”
De ce-a zis, oare, Israel –
De ce-a zis și Iacov la fel –
Precum că „Iată, soarta mea,
Ascunsă se vădește ea
A fi, în fața Domnului,
Iar dreptul meu, ‘naintea Lui,
Îmi pare că este pierdut
Căci cu vederea e trecut”?
Nu știi? Sau nu ai auzit
Că Dumnezeu a întocmit
Pământul? El nu ostenește
Și-apoi, nicicând, nu obosește.
Puterea Lui este ascunsă,
Nemărginită, nepătrunsă.
Puterea Lui l-a întărit
Pe cel ce este obosit,
Iar pe cel cari a leșinat,
Puterea Lui l-a ridicat.
Flăcăii, toți, se obosesc,
Iar tinerii se ostenesc
Și iată-i că s-au clătinat.
Dar cei care și-au așezat
Nădejdea-n Domnul, își sporesc
Puterea și o înnoiesc.
Apoi, precum un vultur zboară.
La fel ca și o căprioară,
Aleargă și nu obosesc.
Umblă, însă nu ostenesc.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
