Isaia 38:1-8

O boală gravă l-a lovit Pe Ezechia și-a simțit Că nu poate să se mai scoale Din pat, iar moartea-i dă târcoale. Atunci, prorocul Domnului Grăbitu-s-a spre patul lui. Proroc era Isaia, care – Părinte – pe Amoț, îl are. La Ezechia a intrat Și-n acest fel a cuvântat: „Ascultă ceea ce a zis Domnul, atunci când m-a trimis: „Așază-ți casa-n rânduială, Căci vei muri, fără-ndoială.” Când auzit-a Ezechia – Cu fața albă, ca hârtia – Către perete s-a sucit Și-o rugăciune a rostit: „Doamne, să-Ți amintești de mine, Căci eu am stat, mereu, cu Tine. Eu am pășit pe a Ta cale, Umblând ‘naintea feței Tale. Credincioșie-am arătat, Iar cugetul mi-a fost curat. Neîncetat – cum ai văzut – Doar lucruri bune am făcut!” Când rugăciunea și-a sfârșit, Să plângă-amarnic, s-a pornit. Atunci, cuvântul Domnului, A zis către prorocul Lui: „La Ezechia, să te duci, Căci vreau, al Meu cuvânt să-i duci. Întoarce-te acum, la el Și-apoi îi spune-n acest fel: „Așa vorbește Dumnezeu, Cel al lui David: „Iată, Eu Am auzit cum te-ai rugat Și am văzut că ai vărsat Lacrimi amare-n fața Mea. Dar sănătos tu vei putea Iarăși să fii. Găsesc cu cale Să lungesc anii vieții tale. Tocmai de-aceea, iată, vreau, Alți cincisprezece să-ți mai dau. Pe toți cei care locuiesc Aici, am să îi izbăvesc, Din mâna-Asirienilor. Scap și cetate și popor.” Iată dar, semnul ce-a fost dat De Domnul, pentru împărat, Ca să cunoască, negreșit, Că totul fi-va împlinit După cuvântul spus prin mine, De către Domnul, pentru tine: Pe-al lui Ahab cadran solar, Domnul va face, așadar, Cu zece trepte mai apoi, Să treacă umbra înapoi.” Atuncea, soarele, de-ndat’, A făcut umbra de s-a dat – Pe-al lui Ahab cadran solar – Cu zece trepte-n urmă dar.