Descoperirea cea cerească –
Adică cea dumnezeiască –
De-aceea a ajuns apoi,
Necunoscută pentru voi.
E ca o carte necitită,
Pentru că e pecetluită.
Dacă vrei să o dai, cumva,
Să o citească cineva
Și îi vei spune: „Ia, citește!”,
El – după ce la ea privește –
O să ți-o dea-napoi, de-ndată,
Și îți va spune: „Nu pot! Iată,
Cartea nu poate fi citită,
Pentru că e pecetluită!”;
Sau dacă vrei s-o dai, cumva,
Să o citească cineva –
Care în ea o să privească,
Însă nu știe să citească –
Și îi vei spune: „Ia, citește!”,
El – după ce o răsfoiește –
Va zice: „N-am să reușesc
Pentru că nu știu să citesc!”.
Domnul a zis: „Eu văd prea bine,
Când se apropie de Mine
Poporu-acesta se vădește
Că doar cu gura Mă cinstește.
Inima, însă, el și-o ține,
Mereu, departe-a fi de Mine,
Iar teama ce-o împărtășește
Față de Mine, se vădește
Că este numai o măsură
De omenească-nvățătură,
Ținând de datina pe care
Poporu-acesta doar, o are.
De-aceea, iată că voiesc,
Pe-acest popor, să îl lovesc
Din nou, cu semne minunate
Și cu minuni adevărate
Cum n-au mai fost nicicând și cari
Vor fi din ce în ce mai mari,
Astfel încât priceperea –
Și-nțelepciunea-asemenea –
Ale celor ce se vădeau
Precum că înțelepți erau
Și pricepuți, în a lui țară,
Nu vor mai fi, căci au să piară.
Ele, atunci, vor fi pierdute
Și se vor face nevăzute.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
