Deci, după ce s-a întocmit
Totul, precum s-a poruncit,
Vin preoții care slujeau
La cort. Aceștia pătrundeau,
În interiorul cortului,
În prima încăpere-a lui.
În cea de-a doua, voie are –
Să intre – doar preotul mare,
O dată-n an, și nu oricum,
Ci sânge-având, cu el acum,
Ca să-l aducă, negreșit,
Pentru păcatul săvârșit
De sine însuși, după care,
Pentru întreaga adunare –
Pentru păcatele găsite
Din neștiință-nfăptuite.
În felu-acesta, ne-ncetat,
Duhul Cel Sfânt ne-a arătat
Că încuiată se găsea
Calea aceea ce ducea
Spre Locul cel „prea sfânt” chemat,
Căci în picioare s-a aflat,
Încă, întâiul cort, făcut
De Moise, de la început.
Aceasta-i o asemănare
Cu vremile de-acum, în care,
Daruri și jertfe se aduc,
Însă, acestea nu îl duc,
Pe cel cari astfel se închină,
Spre a atinge o deplină
Desăvârșire, potrivită
Cu cea care este dorită
De al său cuget, negreșit.
Acestea, doar s-au dovedit
Porunci ce-s asemănătoare,
Cu toate cele privitoare
La multe feluri de mâncări,
La sărbători și la spălări,
Pân’ la o vreme anumită,
Ce spre-ndreptare-i hărăzită.
Însă Hristosul a venit,
Ca Mare Preot, negreșit,
Al bunurilor viitoare,
Trecând prin acel cort mai mare,
Precum și mai desăvârșit,
Căci nu-i de mâini înfăptuit
Și nu ține de-această fire,
Că nu e din a ei zidire,
Întrucât ele nu-s totuna.
Odată pentru totdeauna,
Hristosul nostru a intrat,
În Locul cel „prea sfânt” chemat,
Și n-a dus sânge de vițel
Și nici de țapi. Acolo, El,
Cu al Său sânge a intrat,
După ce-ntâi a căpătat
O veșnică răscumpărare.
Căci dacă acel sânge care
Se-arată-a fi al țapilor –
Și-asemeni, al taurilor –
Și-apoi, cenușa adunată
Din vaca cea de jertfă dată,
Stropite peste cei aflați
Plini de păcate și-ntinați,
Face să li se curățească
Trupul și-astfel, să se sfințească
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
