El spune astfel, mai ‘napoi:
„Îmi pun încrederea în El”,
Iar în alt loc, spune astfel:
„Eu și copiii mei, mereu,
Cari, dați îmi sunt, de Dumnezeu!”
Fiindcă orice copilaș
Este al sângelui părtaș –
Și-al cărnii – tot așa, și El,
Părtaș la ele-a fost astfel,
Și-atunci, prin moarte, a putut,
Ca pe cel care a avut
Putere dar, asupra morții,
Să-l nimicească, schimbând sorții.
Pe diavol, El l-a nimicit
Și-n acest fel, i-a izbăvit,
Pe cei care, prin jocul sorții,
Supuși au fost, puterii morții.
Căci El – în sprijin – negreșit,
Nu îngerilor le-a venit.
Ci ajutorul arătat,
Seminței lui Avram l-a dat.
De-aceea, El a trebuit
Ca să Se fi asemuit
Fraților Săi apoi, în toate,
Pentru că numai astfel, poate –
În legăturile pe care,
Cu bunul Dumnezeu, le are –
Mereu, a fi – neîndoios –
Un preot mare și milos,
Vrednic, încredere-arătând,
Gata a face orișicând,
Pentru norod, o ispășire
Pentru orice nelegiuire –
Pentru păcatele pe care
Al omenirii neam le are.
Fiindcă fost-a ispitit
Chiar El, în ce a suferit,
Poate să vină-n ajutor
La toți cei cari, la rândul lor,
Au să se afle strâmtoriți
Și-ajung să fie ispitiți.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
