De-al nostru Domn, Hristos Iisus,
Care se află-n ceruri, sus,
Mijlocitor la Tatăl Sfânt,
Pentru acest nou legământ,
Și-apoi de sângele stropirii –
Sânge care-i vorbește firii,
Mai bine decât cel vărsat
De către Abel, altădat’.
Luați seama ca, nu cumva,
Să îndrăznească cineva,
Să nu-l asculte pe Cel care
Vorbește, azi, la fiecare!
Pentru că dacă n-au scăpat
Acei ce nu L-au ascultat
Pe Cel cari, pe pământ, vorbea,
Cu-atât mai mult, nu vom putea,
Scăpare, să avem nici noi,
Dacă ne-ntoarcem înapoi,
De la Acel ce-n cer vorbește
Și cari, cu glasu-I, zguduiește
Pământu-ntreg și-orice ființă.
El face o făgăduință,
Spunând că „Fi-va clătinat –
Cer și pământ – încă odat’
De către Mine”. Astfel – iată –
Cuvintele, „încă odată”,
Arată că acea schimbare
Făcută lucrurilor care
Se clatină – care știute
Sunt, că au fost lucruri făcute –
Este făcută spre-a putea,
În acest fel, de-a rămânea
Numai acele lucruri care
N-au să se miște, în picioare.
Pentru că nouă, negreșit,
Acuma, ni s-a dăruit
O-mpărăție care – iată –
Nu va putea fi clătinată,
Mulțumitori să ne-arătăm,
Lui Dumnezeu și să-ncercăm
Să Îi aducem închinare,
Evlavioși, cu frică mare,
Căci, „foc mistuitor”, mereu,
Este al nostru Dumnezeu.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
