Pacea, mereu, s-o urmăriți –
Și-apoi, sfințirea – căci, să știți,
Că în alt fel, nu veți putea,
Pe Domnul, de a Îl vedea.
Seamă luați, bine, mereu:
Din harul de la Dumnezeu,
Să nu se-abată nimenea,
Ca nu cumva lăstari să dea
Vreo rădăcină cari s-adune,
În ea, multă amărăciune,
Ce va aduce tulburare
Și întristări, la fiecare,
Și-apoi, de ea – mulți dintre frați –
Să se trezească, întinați.
Vegheați, necontenit, voi dar,
Să nu se afle vreun curvar,
Sau om de lume, printre voi,
Precum a fost Esau apoi,
Cari, pe-o mâncare, și-a vândut
Dreptul de fiu întâi născut.
Știți că, pe urmă, a-ncercat
Să fie binecuvântat,
Însă, cu groază, a văzut,
Precum că nu s-a mai putut.
Deși cu lacrimi, o cerea,
Nimic, să schimbe, nu putea.
Dar voi nu v-ați apropiat
De-un munte-n flăcări îmbrăcat,
Și nici de negură cuprins,
De beznă, sau furtuni încins,
Și nici de sunetul cel tare,
Pe care, trâmbița îl are,
Și nici de glasul ce-a vorbit,
Încât cei cari l-au auzit
Cerut-au să nu mai vorbească
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
