Tot prin credință, a plecat
Avram, când Domnul l-a chemat,
În locul pe care-l avea,
În stăpânire, să îl ia.
El n-a avut, deci, nici o știre,
De viitoarea moștenire,
Dar L-a crezut, cu-adevărat,
Pe Dumnezeu, și a plecat,
Așa precum i s-a cerut,
Făr’ ca nimic să fi știut.
În felu-acesta, a venit
În locul cari, făgăduit,
I-a fost, și-apoi, s-a așezat,
În corturi. Ca și el a stat
Isac și Iacov cari, astfel,
Erau moștenitori cu el,
Întru acea făgăduință
Ce se făcuse prin credință.
Avram este acela cari,
Cetatea cu temelii tari,
A așteptat-o, ca să vie,
A cărei meșter – cum se știe –
E Dumnezeu dar, fraților –
El meșter e și ziditor.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
