Oameni-aceștia au trăit
Și, în credință, au murit,
Chiar dacă nimeni nu primise
Ceea ce se făgăduise.
Ei, aste lucruri, le-au văzut,
Din depărtare, și-au putut
Să le ureze doar, de bine,
Mărturisind la orișicine
Că sunt străini pe-acest pământ,
Că simpli călători, ei sânt.
Cei care, astfel, au vorbit,
Ne-au arătat clar, lămurit,
Că ținta căutărilor,
Este o patrie a lor.
Dacă, cumva, s-ar fi gândit
La cea din care au ieșit,
Ar fi avut vreme apoi,
De a se-ntoarce, înapoi.
Dar ei voiau, mâna să pună
Pe-o patrie – cu mult mai bună –
Cari nu-i o țară pământească,
Ci e o patrie cerească.
De-aceea, nici lui Dumnezeu
Nu-I e rușine ca, mereu,
Să fie Dumnezeul lor,
Aflat în fața tuturor,
Și o cetate-a pregătit,
Pentru ai săi, El, negreșit.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
