Evrei 10:4-22

S-aveți deplină cunoștință, Precum că e cu neputință, Ca sângele taurilor – Și-asemenea, al țapilor – Să poată șterge, vreun păcat. Când El, în lume, a intrat, În felu-acesta a vorbit: „Tu, nici o jertfă, n-ai voit – Și nici prinosuri – niciodat’. Când am venit, un trup Mi-ai dat, Pe care Mi L-ai pregătit. Arderi de tot, nu ai primit, Și nici jertfe pentru păcat. Atuncea, Eu am cuvântat: „Iată-Mă! Vin, acum, la Tine. În sulul cărții, despre Mine, Lucrul acesta este scris. Iată-Mă! Vin, precum am zis, Căci – Dumnezeule – doresc, A Ta voință, s-o-mplinesc!” După ce-a spus: „Tu n-ai voit Jertfe, prinoase n-ai primit, Nici jertfe care se socot A fi drept ardere de tot, Nici jertfele pentru păcate”, (Lucruri care prin Lege-s date) A încheiat astfel, și-a zis: „Iată-Mă! Vin, precum e scris, Căci – Dumnezeule – doresc, Ca voia, să Ți-o împlinesc”. Prin astă „voie”, mai apoi, Sfințiți ajuns-am a fi noi, Prin faptul că Hristos Și-a dat Trupul, drept jertfă de păcat, O dată pentru totdeauna. Pe când un preot face-ntr-una Slujba de zi cu zi – prin care, Dă jertfe cari nu sunt în stare Să șteargă un păcat, odată – Iisus, din contră, acum, iată, O jertfă, singură, a dat, Pentru păcate, și a stat, La dreapta, lângă Dumnezeu, Unde va rămânea mereu, Aflându-Se în așteptare, Ca pe dușmanii ce îi are, Să poată să îi fi făcut, Pentru picioare, așternut. O jertfă numai, a dat El, Și i-a făcut, în acest fel, Pe toți cei care sunt sfințiți, A fi, pe veci, desăvârșiți. Adeverite-acestea sânt, Apoi, de către Duhul Sfânt. Căci, după ce, întâia dată, S-a spus în felu-acesta: „Iată, Ce zice Domnul Dumnezeu: „Acesta-i legământul Meu, Pe care, Eu doresc, cu ei, În acea vreme, să-l închei: Voi pune-n inimile lor, Legile Mele – tuturor, În minte, am să le înscriu, În vremile de mai târziu”, În urmă, a adăugat: „Nu-Mi voi aduce, niciodat’, Aminte, de-ale lor păcate. De-asemenea, vor fi uitate Fărădelegile pe care Le-avea, în seamă, fiecare”. Acolo unde au fost date Iertările pentru păcate, Nu e nevoie, niciodată, De a mai fi, vreo jertfă, dată. Deci fraților, pentru că noi Primit-am, prin Iisus apoi – Prin sângele ce L-a vărsat – Putința de a fi intrat În Locul ce „prea sfânt” se cheamă, Pășim acum, fără de teamă, Pe-o cale nouă, vie, care Ni s-a deschis, la fiecare, Prin El – El e acea perdea Cari înăuntru se găsea, Căci al Său trup a fost, mereu; Și pentru că, la Dumnezeu, Avem acum, un Preot Mare, Să caute dar, fiecare, Să se apropie, să vină La El, având inima plină Cu o credință-adevărată, Stropită bine și curată, Spălată înăuntrul său, De urma unui cuget rău, Avându-și trupul îmbăiat În apă, spre a fi curat.