Căci, cărui înger să-i fi spus,
Vreodată, Tatăl Cel de Sus:
„Tu ești al Meu Fiu, prea iubit,
Pe care, azi, L-am zămislit”?
Și iarăși: „Eu Îi voi fi Tată,
Iar El, Fiu o să-Mi fie, iată”?
El spune un lucru anume,
Atunci când, iar, Îl duce-n lume
Pe Cel dintâi născut: „Mereu,
Toți îngerii lui Dumnezeu,
Să I se-nchine, negreșit!”
Iar despre îngeri, a vorbit:
„Din vânturi, îngeri, El Își face,
Așa după cum Lui Îi place,
Iar dintr-o flacără de foc,
Își face slujitori, pe loc”;
În timp ce, către Fiul Său,
A spus așa: „Scaunul Tău,
Care Îți e pentru domnie,
În veci de veci are să ție.
Tu, Dumnezeule, îl ai
Ca, ne-ncetat, pe el, să stai.
Toiagul Tău, cu cari domnești,
Pentru dreptate-l folosești.
Tu ai iubit neprihănirea
Și ai urât nelegiuirea;
Tocmai de-aceea, Dumnezeu
Te-a uns, cu untdelemn, mereu.
Ăst untdelemn, de bucurie,
Cu mult mai mult, Îți e dat ție,
Decât e cel ce a fost dat
Prietenilor Tăi, vreodat’.”
Și-apoi: „Tu Doamne, la-nceput,
Pământ și ceruri, ai făcut.
Și ceruri și pământ și stele,
Din mâna Ta, ieșit-au ele.
Toate-au să piară, negreșit,
Dar Tu rămâi, necontenit –
Ca și o haină se-nvechesc
Toate și-ncet, se veștejesc.
Sul, le va face mâna Ta –
La fel ca și pe o manta –
Căci nu sunt veșnic așezate,
Și trebuie a fi schimbate.
Dar Tu, același – negreșit –
Ai să rămâi, necontenit;
Iar anii Tăi nu se sfârșesc,
Ci veșnici, ei se dovedesc.”
Și cărui înger, oare, El
Vorbitu-i-a, în acest fel:
„Să Te așezi la dreapta Mea,
Până atunci, când voi putea,
Pe-ai Tăi vrăjmași, să-i fi făcut,
Pentru picioare-Ți, așternut”?
Întreb acuma: nu sunt, oare,
Toți, niște duhuri slujitoare,
Trimise, slujbe, să-mplinească,
La cei cari au să moștenească
Neprețuita-I mântuire,
Ce se revarsă peste fire?”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
