Habacuc 3:16-19

Când acest lucru l-am aflat, Trupul mi s-a cutremurat. La vestea asta – bunăoară – Buzele mele se-nfioară, Putreziciunea mă pătrunde Și-n oase ea mi se ascunde; Genunchii mi s-au înmuiat Și sunt cuprinși de-un tremurat. Căci aș putea aștepta, oare, Ziua necazului cel mare, Stând în tăcere, când știu bine Cum că asupritorul vine Și împotrivă-i stă mereu, Sărmanului popor al meu? Chiar dacă nu mai înflorește Smochinul, dacă nu rodește Via, dacă – de-asemenea – Măslinul, rod, nu o să dea, Dacă apoi nici pe câmpie Urme de hrană n-au să fie, Pierind numărul oilor Precum și cel al boilor, În Domnul tot mă bucur eu! Al mântuirii Dumnezeu Îmi este El și pe vecie În El avea-voi bucurie! Iată că Domnul Dumnezeu Este tăria mea, mereu. Putere-mi dă picioarelor, De-mi sunt ca ale cerbilor. Apoi, pe înălțimi, astfel, Mă face ca să umblu, El. Către mai marele pe care Ceata de cântăreți îl are. Cântul acesta-ai pregătit Spre-a fi cântat și-i potrivit Pe instrumentele știute, Care cu coarde sunt făcute.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Habacuc 3:16-19