Tu ai ieșit să-Ți mântuiești
Poporul și să-l izbăvești
Pe al Tău uns. Cu brațul Tău,
Acoperișul celui rău
Îl spulberi căci – din temelie
Și pân’ la vârf – o să îi fie
Zdrobită casa, negreșit.
(Oprire)
Săgețile Ți le-ai zvârlit
În capetele celor cari
Se dovedesc a fi mai mari,
Când peste mine năvălesc
Ca și furtuna, căci voiesc
Să mă alunge de pe glie
Cu țipete de bucurie,
De parcă l-ar fi înghițit
Pe cel ce e nenorocit
Și e-n al său culcuș aflat.
Pe caii Tăi, Tu Te-ai urcat
Și-alergi pe spuma apelor
Și peste apa mărilor.
Când acest lucru l-am aflat,
Trupul mi s-a cutremurat.
La vestea asta – bunăoară –
Buzele mele se-nfioară,
Putreziciunea mă pătrunde
Și-n oase ea mi se ascunde;
Genunchii mi s-au înmuiat
Și sunt cuprinși de-un tremurat.
Căci aș putea aștepta, oare,
Ziua necazului cel mare,
Stând în tăcere, când știu bine
Cum că asupritorul vine
Și împotrivă-i stă mereu,
Sărmanului popor al meu?
Chiar dacă nu mai înflorește
Smochinul, dacă nu rodește
Via, dacă – de-asemenea –
Măslinul, rod, nu o să dea,
Dacă apoi nici pe câmpie
Urme de hrană n-au să fie,
Pierind numărul oilor
Precum și cel al boilor,
În Domnul tot mă bucur eu!
Al mântuirii Dumnezeu
Îmi este El și pe vecie
În El avea-voi bucurie!
Iată că Domnul Dumnezeu
Este tăria mea, mereu.
Putere-mi dă picioarelor,
De-mi sunt ca ale cerbilor.
Apoi, pe înălțimi, astfel,
Mă face ca să umblu, El.
Către mai marele pe care
Ceata de cântăreți îl are.
Cântul acesta-ai pregătit
Spre-a fi cântat și-i potrivit
Pe instrumentele știute,
Care cu coarde sunt făcute.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
