Iosif nu s-a mai stăpânit
Și slugilor le-a poruncit:
„Pe toți, afară, să-i scoateți!
Vreau, numai voi să rămâneți!” –
Le-a spus fraților, căci a vrut
Să li se facă cunoscut.
Când toată lumea a ieșit,
Iosif, în plâns, a izbucnit.
Și-a plâns apoi, atât de tare,
Încât toți egiptenii care
Afară-au fost, l-au auzit.
Zvonul acest s-a răspândit
În casa Faraonului.
Iosif a zis fraților lui:
„Priviți-mă! Iosif sunt eu!
Deci, mai trăiește tatăl meu?”
Fraților, graiul, le-a pierit,
Când lucru-acest l-au auzit.
El le-a mai spus: „Nu vă speriați,
Ci haideți, vă apropiați!” –
Iar când, pe plac, ei i-au făcut,
A zis: „Pe mine m-ați vândut
Și în Egipt am fost adus.
Acuma, pentru că v-am spus
Cine sunt eu, nu vă-ntristați
Că m-ați vândut, și nu mai stați
Așa mâhniți! Iată, doresc,
De moarte, să vă izbăvesc,
Căci numai Domnul Dumnezeu
E Cel care-a făcut ca eu
Să fiu trimis în calea voastră.
De doi ani buni, în țara noastră,
Bântuie foametea. Aflați –
Încă cinci ani – dragii mei frați,
Că foamea o să bântuiască –
Mai tare o să se-ntețească –
Încât nu va mai fi arat
Și-asemenea, nici secerat.
Dar Domnul m-a trimis, pe mine,
Aici, ca-n vremea care vine,
Să vă păstrați sămânța vie,
În țară. Astfel, o să fie
A voastră viață, izbăvită.
Venirea mea e plănuită,
Aici, de Dumnezeu. Acel,
Cari în Egipt m-a dus, e El.
Așa că fiți pe pace voi!
Tot Domnul a făcut apoi,
Să mă ridic atât de sus.
Vedeți că Faraon m-a pus,
Mai mare, peste casa lui,
Cârmuitor Egiptului.
Sunt ca un tată, pentru el.
Așadar, nu mai stați, defel!
La tatăl meu, vă întoarceți
Și din a mea parte-i spuneți:
„Așa vorbește fiul tău,
Iosif. Egiptul e al său
Și-n fruntea țării-i așezat,
De Domnul. „Neîntârziat,
Pogoară-te în țara mea!
La mine, loc, tu vei avea,
Cu fii, cu fiice și nepoți,
Cu oi și boi. Veniți cu toți,
Căci în Gosen, eu te primesc
Și-acolo, am să te hrănesc.
Foamea n-o să se potolească,
Ci are ca să bântuiască
Încă cinci ani, de-acum, la rând.
Grăbește-te să vii curând!
Numai așa, n-o să muriți
Ci toți aveți ca să trăiți!”
Cu ochii voștri, voi vedeți –
Și Beniamin – cum că sunteți
În fața mea și vă vorbesc.
Acuma, iată ce doresc:
Voiesc ca tatăl meu să știe,
Ce slavă mi-a dat Domnul, mie.
Ce s-a-ntâmplat, să-i povestiți.
Apoi, cu toți să reveniți!”
Când a sfârșit de cuvântat,
Pe Beniamin l-a-mbrățișat
Și-a plâns, pe gâtul fratelui,
Iar Beniamin – la rândul lui –
Plângând, l-a-mbrățișat și el.
A-mbrățișat apoi, la fel,
Pe ceilalți frați. Au lăcrimat
Cu toții și de vorbă-au stat.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
