Omul privi la ei: „Vă zic:
Pe pace fiți și, de nimic,
Să nu vă temeți – vă spun eu –
Pentru că Domnul, Dumnezeu –
Chiar Dumnezeul tatălui
Vostru – a pus, fiecărui –
În sacul său – câte-o comoară.
Argintul vostru – aflați dară –
Trecut-a prin mâinile mele!
După ce-a spus vorbele-acele,
Zâmbind, omul acel s-a dus,
Pe Simeon de l-a adus.
Apoi, pe toți, el i-a luat
Cu sine și i-a așezat,
Îndată-n a lui Iosif casă,
Căci erau așteptați la masă.
În urmă, apă le-a adus,
Pentru picioare, și s-a dus
Să dea, măgarilor, nutreț.
Frații au scos darul de preț,
L-au pregătit și-au așteptat
Pe Iosif – căci ei au aflat
Că-s invitați la el, la masă.
Când a ajuns, Iosif, acasă,
Frații, darul adus, i-au dat
Și-n fața lui, s-au închinat.
El a vorbit, cu ei, frumos –
N-a mai fost aspru: „Sănătos
E tatăl vostru?” – i-a-ntrebat –
„Trăiește?” Ei, răspuns, i-au dat:
„Trăiește. Sănătoși, toți sânt” –
Și s-au plecat, pân’ la pământ,
În fața fratelui lor. El
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
