Geneza 42:35-38

Când grânele și le-au golit, Din saci, argintul l-au găsit, În sacul fiecărui, pus. Toți s-au speriat. Iacov a spus: „Voi mă lăsați fără copii! Iosif nu mai e printre vii, Iar Simeon e-ntemnițat. Of Doamne! Și vreți, imediat, Pe Beniamin să mi-l răpiți! Dar oare, voi nu vă gândiți Cât, sufletul mi-e de lovit?!” Ruben, atuncea, i-a vorbit: „Omoară-mi cei doi fii ai mei, Pe Beniamin de nu îl vei Primi întreg, din mâna mea! Dă-mi-l! Ți-l voi înapoia!” Iacov a zis: „Nu insistați! Pe Beniamin nu îl luați Cu voi! Fratele i-a murit Și-acum e singur. Negreșit, Că dacă vreo nenorocire L-ar paște, mi-ar fi peste fire Să mai trăiesc! Umeri-mi slabi, N-ar rezista. Perii mei albi – Oricât veți fi de-ndurerați – Va trebuii să-i îngropați!”