Precum au zis, au și făcut:
L-au scos pe Iosif – l-au vândut,
Pe-arginți, Ismaeliților,
Care plătit-au fraților,
Douăzeci sicli, iar apoi –
Având pe Iosif în convoi –
Cămilele-au încălecat
Și spre Egipt s-au îndreptat.
Ruben, la groapă, a venit,
Dar Iosif n-a fost de găsit.
Atunci, haina și-a sfâșiat,
Și pe-ai săi frați i-a întrebat:
„Unde-i băiatul, frate-meu?!”
Ce-am să mă fac, acuma, eu?!”
Haina pestriță, o luară
Frații, și-un țap înjunghiară.
În sângele ce-au adunat,
Haina lui Iosif, au muiat.
Cu ea, o slugă au trimis
La Iacov, și astfel i-au zis:
„Să-i spui: „Iată ce am găsit!
Că-i a lui Iosif, ne-am gândit.
Acum, vezi tu, dacă-i a lui.”
Iacov, că e a fiului
Său Iosif, a recunoscut
Și-a zis omului: „Am știut
Că este a fiului meu.
O fiară l-a mâncat, cred eu.
Bucăți, cred că l-o fi făcut,
Pentru că sânge am văzut,
Pe haina ce-o purta mereu,
Pe cari i-am dăruit-o eu.”
Hainele-apoi și-a sfâșiat,
Pe coapse, sac și-a-nfășurat
Și multă vreme a jelit
Pe fiul său, care-a pierit.
Toți fiii – fiicele, la fel –
Au vrut să-l mângâie, dar el,
Pe toți, i-a-ndepărtat, zicând:
„Eu mă voi pogorî, plângând,
În locuința morților,
La fiul meu.” În drumul lor
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
