Fata ce Lea o născuse
Lui Iacov – Dina – se făcuse
Mare, iar într-o zi a vrut,
Pe fetele-acelui ținut,
Să le cunoască. A ieșit
Din tabără și s-a-ntâlnit
Cu Sihem, fiul lui Hamor
Hetitu-al țării domnitor.
Cu toate că ea nu voia,
Sihem, tot s-a culcat cu ea.
Dar după ce a necinstit-o,
Sihem, pe fată, a iubit-o.
Cu inima s-a alipit
De ea, fiind îndrăgostit.
A încercat s-o liniștească,
Și-a mers apoi să îi vorbească
Tatălui său: „Ia-mi fata asta,
Căci ea, voiesc a-mi fi nevasta!”
Iacov află ce s-a-ntâmplat
Și cine-i cel ce s-a culcat
Cu Dina, însă, ai ei frați,
Cu oile fiind plecați,
N-a spus nimic – a așteptat
Până când ei s-au înturnat.
Hamor s-a dus să-l întâlnească,
Pe Iacov, și să îi vorbească.
Fiii lui Iacov au venit,
Din câmp, iar când au auzit,
Cu Dina, ce s-a întâmplat,
Tare de tot s-au supărat –
S-au mâniat crunt pe acel
Ce-a săvârșit, în Israel –
În neamul lor – un greu păcat,
Când cu-a lor soră s-a culcat.
Această faptă nu putea,
Nepedepsită, ca să stea.
Astfel, cu cale au găsit,
Că trebui-a fi pedepsit
Cel care răul l-a făcut;
De-acord, cu toții au căzut.
Hamor, lui Iacov, i-a vorbit:
„Sihem al meu s-a alipit,
Cu inima, de a ta fată,
Și-o cere de soție, iată.
Astfel, vă încuscriți cu noi –
Ne dați fetele voastre. Voi,
Pe ale noastre le luați.
În țara noastră v-așezați
Și locuiți în ea, iar noi
Vom face-atunci negoț cu voi,
De-ți vrea, pământ, să cumpărați.”
Sihem, către ai Dinei frați
Și către Iacov, a mai zis:
„De capăt trecere-am decis
Ca tot ce-mi cereți, să vă dau –
Doar trecere la voi, eu vreau.
Cereți-mi zestrea ce-o veți vrea,
Și daruri multe! Veți vedea,
Că tot ce-mi cereți, căpătați,
Dacă, pe Dina, voi mi-o dați.”
Fiii lui Iacov au răspuns,
Vorbind cu vicleșug ascuns
Către Sihem și lui Hamor,
Ca necinstirea sorei lor
Să poată a fi răzbunată:
„Propunerea e minunată,
Dar nu putem să acceptăm,
Pe sora noastră să o dăm
Cuiva netăiat împrejur.
Ocară-i pentru noi – vă jur!
Ne învoim doar dacă voi,
Aveți să fiți la fel ca noi –
Deci dacă și ai voști’ bărbați,
Azi, împrejur vor fi tăiați.
Numai așa, fetele noastre,
Vi le vom da, iar pe-ale voastre,
Le vom lua soții, la noi,
Și o să locuim cu voi.
Așa, putem să ne unim
Și un norod, cu toți să fim.
Dar dacă nu ne ascultați
Și, împrejur, nu vă tăiați,
Pe fată o să o luăm
Și-apoi, de-aici, o să plecăm.”
Aceste vorbe, lui Hamor
Și lui Sihem – al său fecior –
Când le-auziră, le-au plăcut.
Precum le-au spus, au și făcut.
Tânărul nu a pregetat,
Și împrejur s-a și tăiat,
Căci el, pe fată, o iubea.
Cel mai iubit fiu se găsea
Sihem, în casa lui Hamor.
S-au dus să spună, la popor,
Ceea ce Iacov a dorit,
Și-n felu-acesta au vorbit:
„Oameni-acești au gând de pace,
Iar ca să stea aici, ne-ar place.
Negoț, cu noi, ei au să facă.
Țara e mare și-au să-ncapă
Să locuiască toți, cu noi.
Astfel, pe fetele lor, voi,
Neveste o să le aveți,
Iar pe-ale voastre, le puteți
Da de soții, fiilor lor.
Dar oamenii acești nu vor,
Ca noi, cu ei, să ne unim
Și toți doar un norod să fim,
Decât dacă ne vom tăia,
Noi, împrejur. Deci vom avea,
În acest fel, turmele lor.
De-asemenea, atunci fi-vor
Averile, care le au,
Tot ale noastre. Acum vreau
Să vă îndemn ca să primim
Târgul, și să ne încuscrim.”
Toți oamenii cu cari vorbiră,
Tăierea împrejur primiră,
Și toți bărbații s-au tăiat –
Care-n cetate s-au aflat.
A treia zi, mai sufereau,
Încă, și-n pace se credeau;
Dar Simeon s-a însoțit
Cu Levi și s-au năpustit
Peste cetate, înarmați.
Ei au ucis pe-acei bărbați
Care acolo fost-au prinși,
Fiind de-o mare ură-mpinși.
Prin ascuțișul spadei lor,
Trecu Sihem și cu Hamor.
Din casa lor, ei au luat
Pe Dina și-apoi au plecat.
Fiii lui Iacov au venit,
Morți și cetate-au jefuit,
Pentru ceea ce s-a-ntâmplat
Cu sora lor. Ei au luat
Oi, boi, măgari – tot ce avea
Cetatea și ce se găsea
Pe câmpul dimprejurul ei.
În ăst fel, dobândiră ei,
Bogată pradă de război:
Averi, copii, soții și-apoi,
Tot ce prin case au aflat.
Iacov, apoi, a cuvântat:
„Simeon! Levi! Ați lovit
Cetatea. M-ați nenorocit!
Acuma vom fi urmăriți
De Canaaniți și Feresiți!
Acei ce-n țară locuiesc,
Ne vor urî! Eu stăpânesc
Peste un număr foarte mic
De oameni. N-am să pot, nimic,
În contra lor, să întreprind,
Când ei se vor uni, voind
Ca să răzbune ce-ați făcut.
Atuncea eu voi fi bătut,
Oștirea mea va fi zdrobită,
Iar casa-mi fi-va nimicită!”
Ei au răspuns: „Se cuvenea,
Cu Dina, să se poarte-așa?!
În felu-acesta – să ne crezi –
Doar cu o curvă procedezi!”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
