Către Beer-Șeba se pornise
Iacov, și-nspre Haran cotise.
Găsind un loc, pentru popas,
El, peste noapte, a rămas,
Căci soarele a asfințit.
Drept căpătâi, și-a potrivit
O piatră și-apoi s-a culcat.
A adormit și a visat
O scară mare – rezemată
Jos, pe pământ – și înălțată,
Cu vârful, pân’ la cer. Erau
Mulți îngeri, care se urcau
Pe scara ‘ceea. Sus ședea
Domnul, care îi priveghea.
Atuncea, zise Dumnezeu:
„Sunt Domnul, tatălui tău, Eu –
Al lui Avram și-al lui Isac –
Și iată ce-am de gând să fac:
Pământul, unde ești culcat,
Să știi că ție-ți va fi dat.
Va fi al seminției tale,
Căci iată, am găsit cu cale,
Să-ți înmulțesc sămânța. Ea
Va fi precum e pulberea.
Te vei întinde-n asfințit,
La fel de mult și-n răsărit;
Și-n miazăzi asemenea,
Și-n miazănoapte. Vor avea,
În tine, binecuvântare,
Ale pământului popoare.
Privește! Eu, cu tine, sânt:
Te voi conduce, pe pământ,
Încât, oriunde-ai să te-așezi,
Voi fi cu tine. Ai să vezi!
Te voi aduce înapoi,
Căci nu te las, și face-voi
Totul, așa cum am promis!”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
