Geneza 26:7-9

De câte ori era-ntrebat, De cei din partea locului, Ceva, despre nevasta lui, El, totdeauna, răspundea: „Rebeca este sora mea!” Spunea așa, fiindu-i teamă, Căci se gândea: „De bună seamă, Frumoasă e soția mea – Mă vor ucide, pentru ea, Când vor afla că-mi e nevastă.” Mințea, să scape de năpastă. Șederea i s-a prelungit, În țară, și a fost zărit – Cu soața lui, când s-a jucat – Chiar de al țării împărat. Simți, atunci, Abimelec, Fiori de gheață, cum îl trec, Iar când, în a tronului sală, Veni Isac, „Fără-ndoială, Rebeca îți este nevastă!” – Zise-mpăratul. „Ce năpastă Putea să vină peste noi?! Ce ne-ai făcut?!” „Mă tem de voi! Ca să nu pier, am spus că ea – Rebeca – este sora mea!”