Geneza 26:27-34

Isac le-a zis: „De ce-ați venit, Căci de la voi, m-ați izgonit?” „Noi am văzut că Dumnezeu Este cu tine, tot mereu. De-aceea îți urăm de bine Și vrem să încheiem, cu tine, Un legământ. Jură-te dar, Un rău – oricât de mic, măcar – N-ai să ne faci tu, nicicând, nouă, Cum nici noi nu v-am făcut vouă, De ai putut să pleci în pace. Acum, sper că la fel vei face Și tu, căci binecuvântat, De Domnul, ești, neîncetat.” Isac, în casă, i-a primit Și-apoi, la masă, i-a poftit. Ei au mâncat și au băut Și toată ziua-au petrecut. Adoua zi, când s-au sculat, Cu jurământ ei s-au legat, Că nici un rău nu își vor face. Apoi s-au despărțit, în pace. În acea zi, câțiva argați Veniră, foarte agitați, Și, pe Isac, ei l-au vestit: „Află că apă am găsit!” Atunci, fântâna ce-au săpat-o, „Șiba”, Isac a botezat-o. „Șiba” înseamnă „Jurământ” Și până astăzi, pe pământ, Cetatea care s-a durat Aici, Beer-Șeba s-a chemat. Patru decenii a-mplinit Esau, când s-a căsătorit. Două neveste și-a luat – Prima, Iudita s-a chemat; Hetitul Beri i-a fost tată. Basmat era a doua fată, Și pe Elon tată-l avea – Tot din Hetiți, ea se trăgea.