După această întâmplare,
Domnul l-a pus la încercare
Pe-Avram. „Avrame!” – El îi spuse.
Îndată, „Iată-mă” – răspunse
Avram, iar Domnul a vorbit.
„Să iei pe fiul tău iubit –
Deci pe Isac; vă pregătiți,
Spre țara Moria porniți
Și când acolo poposești,
Vreau, pe Isac, să Mi-l jertfești,
Pentru că Eu așa socot,
Să Mi-l dai ardere de tot.”
Nici un cuvânt n-a spus, măcar,
Avram, ci, șeaua, pe măgar,
O puse-a doua zi, în zori.
Luă, cu el, doi slujitori,
Și pe Isac. Au mai luat
Lemne de foc și au plecat
Spre locul ce le-a fost vestit.
A treia zi, când a privit,
Avram, în fața sa, în zare,
Recunoscu, din depărtare,
Locul ales de Dumnezeu.
A zis slugilor sale: „Eu
Și cu Isac, o să plecăm,
Pentru că vrem să ne-nchinăm
Lui Dumnezeu, iar voi veți sta
Aici și ne veți aștepta.”