Domnul i-a zis: „Eu, Domnul sânt!
Eu doar, după al Meu cuvânt,
Te-am scos din Ur și din Haldeea.
Când ai plecat din țara ‘ceea,
Ți-am spus să-ți iei tot, și nevasta
Pentru că-ți dau țara aceasta.”
Avram, pe Domnul, L-a-ntrebat:
„Prin ce voi fi-ncunoștiințat,
Că am să fiu stăpân în țară?”
Domnul, atunci, i-a vorbit iară:
„Să iei o juncă de trei ani,
O capră și-un berbec – ca ani,
Sa fie cu junca la fel –
O turturea și-un porumbel.”
Avram, pe toate, le-a luat
Și-n două, el le-a despicat.
A pus fiecare bucată
În fața alteia. Dar iată,
Pe păsări nu le-a despicat.
Păsări de pradă au zburat
Și peste stârvuri au venit,
Însă Avram le-a izgonit.
În zare, soarele-a apus.
De-un somn adânc, a fost răpus
Avram – apoi s-a-nspăimântat,
În întuneric cufundat.
„În vremile ce au să vină” –
Domnul a spus – „va fi străină,
Sămânța ta, în altă țară.
Roabă va fi și grea povară –
În patru secole-ncheiate –
Are a-i apăsa pe spate.
Dar neamul cari robi i-a luat,
De Mine, fi-va judecat.
Iar când ieși-vor din robie,
Primi-vor multă bogăție,
Dobândind multe avuții.
Tu vei pleca – așa să știi –
Să dormi cu-ai tăi părinți, în pace.
Până atunci însă, voi face
Să ai o viață împlinită
Și-o bătrânețe fericită.
Și patru neamuri se vor scurge,
Până când iarăș’ vor ajunge
În țara care le-o dau lor.
Căci răul Amoriților,
De pe al țării larg cuprins,
Încă nu este prea întins.”
Când soarele a asfințit,
O beznă grea s-a-nstăpânit,
Și-un fum – precum cel de cuptor –
S-a repezit, fulgerător,
Prin animalele-așezate,
De-Avram – prin cele despicate.
Un legământ a încheiat
Domnul, cu-Avram, și-a cuvântat:
„Dau țara, seminției tale.
Ea se întinde de din vale
De Nilul Egiptenilor,
Și-atinge unda apelor
Marelui fluviu Eufrat.
Pământu-acesta minunat,
Îl dau pentru al tău popor.
Acum e al Cheniților,
Al neamului de Cheniziți,
De Cadmoniți și de Hetiți;
Este al Fereziților,
Precum și-al Refaimiților,
Al neamului de Amoriți,
A celor ce sunt Canaaniți,
Precum și-al Ghirgasiților
Și-n fine-al Iebusiților.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
