După aceste întâmplări,
Cuvântul Domnului, din zări,
Pân’ la Avram veni, de sus,
Și-ntr-o vedenie i-a spus:
„Avrame! Nu te-nspăimânta!
Sunt scutul tău. Răsplata ta,
În fața Mea, e foarte mare.”
Avram răspunse: „Doamne, oare
Ca să primesc, ce aș putea,
Căci am să mor făr’ a avea
Copii? Moștenitorul, peste
Tot ce am eu, Elizer este,
Cel din Damasc.” El a mai zis:
„Sămânță, precum mi-ai promis,
Eu, de la Tine, n-am văzut,
Iar cel în casa mea născut –
Argatul meu – mă moștenește
Și tot ce am, el dobândește.”
Atunci, Cuvântul i-a vorbit:
„Nu de el fi-vei moștenit.
Cel cari din tine-o să se nască,
Urmează să te moștenească.”
L-a scos afară și i-a spus:
„Privește cerul! Colo sus!
Numără stelele, de poți,
Sau, într-un calcul, să socoți
Câte, pe bolta sa, vor sta –
Așa va fi sămânța ta!”
Avram, pe Domnul, L-a crezut,
Iar crezul său i-a fost știut,
De Cel ce-i mai presus de fire,
Precum că e neprihănire.
Domnul i-a zis: „Eu, Domnul sânt!
Eu doar, după al Meu cuvânt,
Te-am scos din Ur și din Haldeea.
Când ai plecat din țara ‘ceea,
Ți-am spus să-ți iei tot, și nevasta
Pentru că-ți dau țara aceasta.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
