Venit-a foametea cea mare,
Și-astfel – silit de-mprejurare –
Avram, vremelnic, s-a mutat
Și în Egipt s-a așezat.
Până-n Egipt, puțin era,
Iar înainte de-a intra,
Nevestei sale, i-a vorbit:
„Tu ești frumoasă. Negreșit,
Când Egiptenii te-or vedea –
Știind că ești nevasta mea –
Pe mine mă vor omorî
Și în pământ m-or pogorî.
De-aceea, uite ce aș vrea:
Să spui că tu ești sora mea.
Atunci, mie-mi va merge bine
Și voi trăi și eu, prin tine.”
Când, în Egipt, ei au intrat,
Și Egipteni-au constatat,
Sarai, cât de frumoasă este,
Iute s-au dus și-au dat de veste
Slujbașilor de la palat.
Ei, imediat, l-au înștiințat
Pe Faraon. Măritul rege
Vru s-o cunoască – se-nțelege –
Pe Sarai, și a poruncit
Să-i fie-adusă negreșit.
Avram a fost întâmpinat,
Cu cinste mare, și i-au dat
Robi, roabe și cirezi de boi,
Măgari, cămile, multe oi.
Dar Domnului nu i-a plăcut
Tot ceea ce s-a petrecut
Și-atuncea, El l-a pedepsit
Pe Faraon și l-a lovit
Cu mari urgii, căci a sa vină,
În Sarai își avea pricină.
Atuncea, marele-mpărat,
Către Avram, a cuvântat:
„De ce-ai făcut una ca asta –
Spunând că soră ți-e nevasta?
Căci după ce mi-ai spus tu mie,
Eu am luat-o de soție!
Acum ia-ți-o și părăsiți
Egiptul! Slugi! Să-i însoțiți!”
Și slugile lui Faraon
Făcură-n jurul lor cordon
Și i-au vegheat necontenit
Până Egiptu-au părăsit.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
