„La slobozenie-ați fost chemați,
Acum, cu toți, dragii mei frați.
Dar să nu facă nimenea,
O pricină apoi, din ea
Prin cari să poată să trăiască,
Doar pentru firea pământească,
Ci unii, altora, să știți –
Cu dragoste – să vă slujiți.
Căci toată Legea – adunată –
Printr-o poruncă este dată:
„Aproapele, să îți iubești,
Așa precum tu însuți ești,
De către tine, îndrăgit.”
În ăst fel, Legea s-a-mplinit.
Dar dacă voi vă tot mușcați
Și-unii pe alții vă mâncați,
Seamă luați, ca să nu fiți –
Unii, de alții – nimiciți.”
„De-aceea zic, dragii mei frați,
Că este bine să umblați,
De Duhul Sfânt doar, cârmuiți,
Și căutați să nu-mpliniți
Apoi, cumva, pofta, pe care,
Firea cea pământească-o are