„O, Galateni nechibzuiți!
De cine oare-ați fost vrăjiți,
Încât, Iisus e zugrăvit –
În ochii voștri – răstignit?
Iată, un lucru doar, voiesc,
Acum, ca să îl lămuresc:
Prin fapta Legii, ați primit
Duhul, sau când ați auzit
Credința ce-o împărtășiți?
Sunteți așa nechibzuiți?
După ce bine-ați început,
Prin Duhul Sfânt – cum am văzut –
Acum vreți, totul, să sfârșească,
Prin firea voastră pământească?
Oare-n zadar v-ați ostenit
Și-atât de mult, ați suferit?
Dacă cumva, e în zadar!
Cel ce vă dă Duhul, în dar,
Și-nfăptuiește, printre voi,
Multe minuni, le face-apoi,
A fi, prin Lege, cu putință,
Sau prin puterea, din credință?
Prea bine știți că, în trecut,
„Avram, pe Domnul, L-a crezut,
Și-astfel, credința-i dovedită,
Neprihănire-i socotită.”
Să înțelegeți așadar,
Că fii ai lui Avram sunt doar
Aceia care au putință
Să dea dovadă de credință.