Dar dacă-n timp ce căutăm
Ca, în Hristos, să căpătăm
Neprihănirea, iar apoi,
Găsiți suntem, în urmă, noi,
Drept păcătoși, este Iisus,
Cumva, vreun slujitor supus
Păcatului? Nu, nicidecum!
Căci dacă eu zidesc acum,
Lucruri pe care le-am stricat,
Oare, nu sunt considerat
A fi un călcător de lege?
Eu am murit – se înțelege –
Față de ea, și-acum, mereu,
Trăiesc doar pentru Dumnezeu.
Eu, cu Hristos, sunt răstignit,
Și azi trăiesc… dar, de trăit,
Nu mai trăiesc eu – să știți bine –
Ci doar Hristos trăiește-n mine.
În viața care o trăiesc
Acum, în trup, împărtășesc
Credința-n Fiul Cel pe care,
Al nostru Dumnezeu Îl are,
Cari m-a iubit și-apoi S-a dat,
Pentru ca eu să fiu salvat.
Nu vreau, zadarnic, să fac eu,
Harul lăsat de Dumnezeu.
Căci dacă, dată e, prin Lege,
Neprihănirea, se-nțelege
Cum că degeaba a murit
Hristosul nostru, răstignit.”